Dramaturgul Eugen Ionescu şi filosoful Emil Cioran au fost aleşi post-mortem membri ai Academiei Române, ieri, în urma votului Adunării Generale a forului. Anunţul a fost făcut la gala de decernare a premiilor Academiei Române pe 2007. Eugen Ionescu şi Emil Cioran se alătură astfel altor intelectuali deveniţi academicieni post-mortem, precum Constantin Noica (1990), Mircea Eliade (1990) şi Nichita Stănescu (1990).

Alături de cele două nume mari ale culturii române, au fost aleşi membri de onoare ai Academiei doi cercetători americani, laureaţi ai Premiului Nobel pentru medicină, Gunter Blobel şi Baruch S. Blumberg. În cadrul galei Academiei, au fost premiaţi peste o sută de cercetători şi oameni de cultură, printre care se numără regizoarea Elisabeta Bostan, scriitorii Horia Ursu şi Nichita Danilov, diplomatul Vasile Puşcaş şi medicul Ioanel Sinescu.

Eugen Ionescu (26 noiembrie 1909, Slatina - 28 martie 1994, Paris), cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului şi membru al Academiei Franceze. În anul 2009 opera lui Eugen Ionescu este celebrată în mod oficial în întreaga lume, la propunerea României şi a delegatului permanent la UNESCO, criticul literar Nicolae Manolescu. Cu această ocazie, fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, a protestat faţă de prezentarea lui Eugen Ionescu ca autor român, argumentând că toate piesele acestuia au fost scrise în limba franceză.

Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. În 1937, Emil Cioran pleacă în Franţa, cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. După o scurtă întoarcere în ţară (două luni) în 1940, el părăseşte pentru totdeauna România şi se stabileşte la Paris. În 1949 îi apare la editura Gallimard - care va publica mai târziu majoritatea cărţilor sale - prima lucrare scrisă în limba franceză „Précis de décomposition (Tratat de descompunere)”, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras. În schimb, a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Paul Celan, Barbu Fundoianu, Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar. Cioran moare apatrid, la Paris, pe 20 iunie 1995.