Subiectul deconspirării celor care au colaborat cu Securitatea în vechiul regim sau au făcut poliţie politică ţine, de zile întregi, prima pagina a ziarelor româneşti. Febra desecretizării dosarelor membrilor clasei politice sau a înalţilor prelaţi a cuprins întreaga ţară, însă indiferent dacă este vorba despre parlamentari sau de cei puşi să slujească în amvon, cei mai mulţi români şi-au manifestat acordul pentru scoaterea la iveală a celor care au colaborat cu Securitatea. Cu toate că Sfîntul Sinod al Bisercii Ortodoxe Române şi-a manifestat public acordul pentru deschiderea dosarelor clericilor din arhiva fostei securităţi, chiar din anul 1997, recunoscînd că numeroşi preoţi au fost colaboratori în perioada regimului comunist, reprezentanţii Patriarhiei au susţinut că acest lucru s-a întîmplat din cauza presiunilor la care au fost supuşi şi au respins categoric orice acuzaţie privind trădarea secretului spovedaniei de către prelaţi. Totuşi, declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu care a propus CNSAS deschiderea imediată a dosarelor înalţilor prelaţi pare să dea o nouă lovitură imaginii bisericii, deşi consecinţele acestui act, dar şi a rolului avut de “colaboratorii în sutană” în structurile fostelor servicii secrete, sînt deocamdată greu de anticipat.

În cadrul unei conferinţe de presă organizate ieri, Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, a recunoscut că în perioada regimului comunist a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea. Potrivit declaraţiilor înaltului ierarh tomitan, deşi a fost contactat telefonic de mai multe ori de reprezentanţii serviciilor secrete pentru a deveni colaborator al Securităţii, la sfaturile profesorilor săi de la Institutul Teologic din Bucureşti, a refuzat de fiecare dată propunerile. “Racolarea” asistentului universitar Teodosie Macedon (n.a. - numele laic al IPS Teodosie Petrescu) s-a petrecut în anul 1987, într-o perioadă în care acesta dorea să obţină o bursă de studii în străinătate. “Pe 29 septembrie 1987 am fost chemat la Miliţia Capitalei pentru a rezolva o problemă legată de acordarea vizei de flotant în Bucureşti. Totuşi, în locul miliţenilor au venit mai mulţi securişti. După terminarea discuţiilor cu aceştia, am fost de acord să semnez un angajament cu Securitatea, în prezenţa unui ofiţer, V. Crăiniceanu, însă doar în privinţa intereselor majore ale siguranţei naţionale. Am refuzat să am nume conspirativ şi am menţionat că nu voi da detalii sau informaţii despre alte persoane. În ceea ce priveşte obţinerea bursei în străinătate, acest lucru s-a petrecut abia în anul 1993”, a declarat IPS Teodosie. Pe de altă parte, Arhiepiscopul Tomisului a precizat că după semnarea angajamentului nu a dat nicio notă informativă, iar pentru a elimina orice suspiciune privind colaborarea sa cu Securitatea va solicita CNSAS o poziţie clară în acest caz. “Nu am colaborat cu Securitatea şi nu am făcut poliţie politică. A fost un jurămînt de credinţă faţă de ţară, nu ca să fac rău cuiva. E un jurămînt de credinţă, nu de a urmări pe cineva, un fel de prelungire a a jurămîntului militar, pentru a-mi ajuta ţara. Cred că am fost urmărit de fosta Securitate, însă nu am făcut niciodată ceva care să mă incrimineze”, a încheiat IPS Teodosie.