Iranul a permis vizitarea centrului de îmbogăţire a uraniului de la Natanz de către diplomaţi străini, subliniind că nu va renunţa la aceste activităţi, criticate de ţările occidentale şi de Israel. Reprezentanţii ţărilor din Mişcarea de Nealiniere, Grupului 77, Ligii Arabe, Venezuelei şi Siriei la AIEA au răspuns invitaţiei făcute de Iran, iniţiativa fiind respinsă de Rusia, China şi UE. Vizita intervine cu câteva zile înainte de o nouă reuniune între reprezentanţii Iranului şi cei ai marilor puteri (SUA, Franţa, Marea Britanie, Rusia, China şi Germania) pe 21 şi 22 ianuarie, la Istanbul, în Turcia. ”Adevărul este că Iranul deţine tehnologie nucleară, în special instalaţii pentru îmbogăţirea uraniului, şi nu va renunţa în niciun caz la dreptul său dar va continua să coopereze cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică”, precizează Ali Asghar Soltanieh, ambasadorul Iranului la ONU, reiterând că Teheranul nu doreşte să se doteze cu arme atomice. La rândul său, negociatorul iranian în domeniul nuclear, Said Jalili, a dat asigurări că Iranul nu va ceda deloc în privinţa drepturilor sale. De la începutul lunii februarie 2010, Teheranul a început să îmbogăţească uraniu în proporţie de 20%, având în prezent o cantitate de peste 40 de kilograme. Ţările occidentale suspectează Iranul că încearcă să se doteze cu arme nucleare, sub acoperirea unui program nuclear civil. Secretarul de Stat american, Hillary Clinton, afirma pe 10 ianuarie că sancţiunile internaţionale împotriva Iranului încep să dea rezultate, afectând programul nuclear iranian.

Companii din Germania, Cehia, Belgia, Danemarca, Marea Britanie, Grecia, Olanda, Spania şi Suedia au contribuit la dezvoltarea programului nuclear iranian, arată documente diplomatice americane obţinute de WikiLeaks şi dezvăluite de publicaţia online EUObserver. Potrivit documentelor, următoarele companii au contribuit, cu bună-ştiinţă sau nu, la dezvoltarea programului nuclear iranian: compania belgiană George Forrest International, Kosovit (Cehia), Den Danske Bank (Danemarca), Brabender, Deutsche Bank, Mahr, Oerlikon şi Siemens (Germania), o companie din Grecia, Sulzer Eldim (Olanda), Maquinaria (Spania), Nordea Bank, Skandinaviska Enskilda Banken şi Svenska Handelsbanken (Suedia). De asemenea, documentele menţionează şi instituţii bancare britanice, precum Bank of China International, British Arab Commercial Bank, Havin Bank, HSBC Bank, Lloyds TSB Bank, Melli Bank, Moscow Narodny Bank şi National Bank of Egypt International. ”Olandezii sunt preocupaţi că firma germană Siemens va continua să exporte rotoare în Iran”, se arată într-o telegramă diplomatică din iulie 2009. Un mesaj din august 2009 arată că firma George Forrest International (GFI) ar putea fi un intermediar între Iran şi o companie canadiană.