Oficialii de la Teheran au anunţat, duminică, lansarea producţiei unui nou tip de rachetă cu rază scurtă de acţiune pentru operaţiuni navale, care poate distruge ţinte de 3.000 de tone. Modelul Nasr-1 (Victorie) este o rachetă cu rază scurtă, care poate fi lansată de pe coastă sau de pe nave, şi va fi adaptată pentru a putea fi folosită şi de la bordul elicopterelor şi submarinelor, a precizat ministrul iranian al Apărării, Ahmad Vahidi, citat de site-ul televiziunii de stat iraniene. Acesta a inaugurat, la Teheran, linia de producţie pentru rachetele Nasr-1.

Iranul, ameninţat cu noi sancţiuni internaţionale, dar confruntat şi cu riscul unei posibile ofensive israeliene, a făcut în ultimele săptămâni numeroase anunţuri privind producţia de noi modele de rachete. Ministrul iranian al Apărării a inaugurat, la începutul lunii februarie, cu ocazia împlinirii a 31 de ani de la Revoluţia islamică, şi capacităţile de producţie pentru racheta sol-aer Qaem şi racheta antitanc Toufan. Regimul de la Teheran afirmă că a pus la punct şi o rachetă sol-aer ce poate distruge elicopterele de atac americane Apache, precum şi un sistem antirachetă similar celui rusesc S-300, a cărui livrare este amânată de autorităţile de la Moscova. Regimul de la Teheran a confirmat performanţele capacităţilor sale balistice, lansând la începutul lunii februarie o rachetă Kavoshgar-3, care a lansat o capsulă experimentală având animale vii la bord. În decembrie, Iranul a testat şi o versiune îmbunătăţită a rachetei cu rază medie de acţiune Sejil-2, despre care afirmă că poate atinge ţinte din Israel.

Şi preşedintele iranian îşi continuă seria declaraţiilor belicoase. Mahmud Ahmadinejad a afirmat, sâmbătă, că atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA reprezintă „o mare minciună”, folosită ca pretext pentru invadarea Afganistanului, a anunţat presa de stat de la Teheran. Acesta a pus în repetate rânduri sub semnul întrebării participarea membrilor al-Qaida la atacurile din 2001, soldate cu aproape 3.000 de morţi. Preşedintele Ahmadinejad a afirmat că atacurile asupra turnurilor de la World Trade Center au fost „un scenariu şi o acţiune complexă a serviciilor de informaţii”.

La rândul lor, SUA şi-au consolidat în ultimele săptămâni arsenalele antirachetă din Golf, pentru a putea contracara un eventual atac iranian. SUA exercită presiuni asupra partenerilor din Consiliul de Securitate al ONU, pentru adoptarea de noi sancţiuni împotriva Iranului. SUA acuză regimul de la Teheran că încearcă să obţină arma atomică, sub acoperirea unui program nuclear civil, ipoteză respinsă categoric de Iran. Însă, la Washington s-au alocat în ultimii zece ani peste 107 miliarde de dolari pentru contracte, împrumuturi şi alte beneficii destinate unor companii străine sau multinaţionale americane care au desfăşurat afaceri şi în Iran. Suma totală include şi 15 miliarde de dolari plătite unor companii care au încălcat sancţiunile americane, făcând investiţii importante care au ajutat Iranul să îşi dezvolte rezervele de petrol şi gaze. Conform unei analize realizate de publicaţia ”The New York Times”, documente oficiale indică faptul că administraţiile Bush şi Obama au transmis mesaje ambigue lumii afacerilor în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţilor în Iran, răsplătind companiile ale căror interese comerciale se aflau în conflict cu obiectivele sale de securitate. Multe dintre acestea sunt implicate în sectoare vitale ale economiei iraniene, mai mult de două treimi din fondurile federale fiind alocate unor firme implicate în industria energetică a Iranului. Alte companii sunt prezente în sectorul producţiei şi distribuţiei auto, un alt domeniu important al economiei iraniene care are legături cu Gardienii Revoluţiei, armată ideologică de elită a regimului de la Teheran. Deşi mai multe companii au anunţat în ultima perioadă că se retrag din Iran, New York Times a identificat 49 astfel de firme care desfăşoară în continuare activităţi în Iran şi nu au anunţat nici o intenţie de a părăsi această ţară. Un exemplu este cel al companiei sud-coreene Daelim Industrial, care a câştigat în 2007 un contract de 700 de milioane de dolari pentru modernizarea unei rafinării iraniene. Deşi suma depăşeşte limita stabilită de legislaţia americană, compania nu a fost sancţionată, iar în 2009 a primit un contract al armatei americane, în valoare de 111 milioane de dolari, pentru construcţia unui complex de locuinţe la o bază militară americană. După numai câteva luni, Daelim a anunţat un nou contract de 600 de milioane de dolari pentru dezvoltarea unui câmp petrolifer din Iran.