Iranul, Rusia şi China ar purta discuţii pe marginea unei propuneri de desfăşurare a unui scut antirachetă comun, ca o contrapondere pentru un scut NATO. Ziarul iranian ”Kayhan” a prezentat informaţia, duminică şi a citat surse neoficiale ce dădeau două motive pentru care au loc consultaţii serioase pe această iniţiativă. În primul rând, cele trei state au ajuns la concluzia că afirmaţiile SUA legate de temeri provocate de capacităţile nucleare şi balistice ale Iranului şi Coreei de Nord care ar impune necesitatea unui scut NATO sunt doar un pretext, adevăratul obiectiv fiind ameninţarea Rusiei şi Chinei. În plus, SUA şi Turcia au semnat un memorandum pentru amplasarea unui radar în sud-estul Turciei, până la sfârşitul anului, SUA vrând acum să desfăşoare şi alte componente ale noului sistem în Coreea de Sud şi Taiwan, ceea ce demonstrează că Washingtonul foloseşte presupusa ameninţare reprezentată de Iran şi Coreea de Nord ca pretext pentru a viza China şi Rusia. Un expert a declarat că Beijingul, care până acum nu a întreprins nicio acţiune pe acest subiect, începe să înţeleagă nivelul pericolului reprezentat de noul sistem. Analizele Rusiei asupra situaţiei sunt similare cu punctul de vedere al Iranului, exprimat şi în cursul vizitei recente la Teheran a oficialului rus Nikolai Patruşev. Unele surse spun că Dmitri Rogozin, trimisul rus la NATO, care ar urma să se ducă la Iran, până la sfârşitul lunii, va discuta, probabil, despre acest plan cu oficialii iranieni. Experţii militari consideră că, din moment ce Iranul, Rusia şi China au făcut progrese majore în privinţa sistemelor de apărare antiaeriene, desfăşurarea unui scut nu va fi o misiune atât de dificilă. În plus, România a semnat cu Washingtonul un acord pe scut ce prevede amplasarea pe teritoriul românesc a interceptorilor de rachete SM3 şi desfăşurarea a peste 100 de militari americani, ca şi desfăşurarea unor nave americane cu versiuni navale ale interceptorilor de-a lungul coastelor României.

În afară de riscul destabilizării echilibrului militar, sistemul american s-ar putea dovedi foarte costisitor, luând în calcul mentenanţa, explică Ludo de Brabander, purtător de cuvânt al mişcării belgiene pentru pace Verde. ”SUA şi NATO susţin că este un cost mic pentru un avantaj atât de mare. Se estimează că proiectul va dura 10 ani şi va costa 200 milioane de euro, împărţite la cele 28 state NATO. Deci, pare o investiţie mică pentru fiecare stat. Însă mentenanţa unui astfel de sistem va costa mult mai mult. Deci nu va fi uşor să vinzi acest proiect publicului”, subliniază el. Bruce Gagnon de la Global Network against Weapons and Nuclear Power in Space spune că planul nu are nicio legătură cu ameninţări din partea Iranului sau Coreei de Nord.