Am apucat şi o asemenea zi antologică în peisajul politic românesc, pe care o putem numi ironic \"ziua lui 16%\"! Această, hai să zicem aşa, dată calendaristică istorică va rămâne, de-acum înainte, ziua în care extazul s-a transformat în agonie pentru PDL, iar ironia procentului de 16% devine un fel de morală a fabulei politice...

La sfârşitul anului 2004, Alianţa DA şi Traian Băsescu câştigau triumfal toate alegerile posibile din România, având în arsenalul promisiunilor demagogice şi sloganul cotei unice de impozitare de 16%, ce a fost pusă în aplicare imediat după schimbarea Guvernului Năstase. Acum, după mai bine de şase ani, Partidul Democrat, devenit între timp şi liberal pe jumătate, s-a prăbuşit în sondaje până la nivelul propriei cote unice de impozitare... Ce ironie! În acest fel, acelaşi procent, cândva euforic, a ajuns coşmarul electoral al PDL-ului.

Ultimul sondaj care a dat publicităţii această cifră buclucaşă cotează Uniunea Social Liberală la 66% în intenţiile de vot ale alegătorilor autohtoni, adică exact cu 50 de procente mai mult decât partidul portocaliu. Dacă ţinem cont, conform aceluiaşi sondaj ce are o marjă de eroare de numai două-trei procente, că UDMR-ul abia supravieţuieşte cu 3%, că Partidul Poporului, fondat de Dan Diaconescu, se menţine la 9%, iar UNPR-ul încă nu există, din punct de vedere politic, în ochii electoratului românesc, atunci descoperim că actuala coaliţie de guvernare nu ajunge nici măcar la jumătatea cotei pe care o are opoziţia de azi...

Iată ce înseamnă mărirea şi decăderea, extazul şi agonia pe care le poate aduce cu sine un banal procent de 16%! Iar democraţia noastră este la acelaşi nivel.