Mi-am petrecut aproape tot weekend-ul vizitând tot felul de site-uri sau blog-uri, deşi n-aş putea susţine despre calculator, vorbind în glumă, că este cel mai bun prieten al meu. Asta înseamnă că acei care mă cunosc personal ştiu că mă consider mai degrabă „handicapat IT”, cum îmi place mie să fac haz de necaz. Ce să spun? Sunt un om de modă veche… Dar asta nu presupune şi faptul că mi-aş fi pierdut simţul umorului. Tocmai aici doream să ajung!

Am întâlnit zeci, dacă nu chiar sute, de comentarii ironice, mai mult sau mai puţin amare, pe tema bugetului de stat, care rămâne subiectul cel mai actual, cum vă declaram şi sâmbătă, alături de cazul Omar Hayssam, despre care aş vrea să discutăm mâine, în situaţia în care nu intervine altceva. Dacă fac un efort de imaginaţie, am să încerc să vă rezum în doar câteva fraze poziţia paradoxală, ca să nu spun tragi-comică, în care se află România acum şi bugetul pe 2010, aşa cum le-am văzut creionate pe Internet.

Mai întâi a apărut o glumă cu valoare de titlu: „Cine n-a murit în 2009 s-ar putea să regrete în 2010, deşi mai există o speranţă!” O să vedeţi imediat de ce acest enunţ nu este macabru. Pe scurt, ne ia dracu în ambele variante, fie dacă nu se adoptă rectificările bugetare propuse de comisii, fie dacă bugetul nu trece de Parlament, deoarece asta înseamnă anularea următoarelor tranşe de împrumut de la FMI. Adică ori vom avea şomeri mai mulţi şi preţuri mai mari, ori vom intra în incapacitate de plăţi, ca stat… E „simplu”, nu!? În schimb, ca să revenim la gluma iniţială, conform proiectului de buget, s-a mărit ajutorul de înmormântare, ceea ce înseamnă că programul „Prima Casă”, deşi relansat de premierul Boc, s-a transformat pe furiş în programul… „Ultima Casă”. Să fiţi iubiţi şi să nu vă grăbiţi să muriţi până nu este votat bugetul!!!