Să înveţe cât mai bine la şcoală, să se joace, să mănânce tot din farfurie, să doarmă pentru a creşte mari şi să înveţe să se poarte în societate, cam astea ar trebui să fie singurele griji ale unui copil. Dar, pentru că în lumea în care trăim „ceea ce ar trebui să fie” coincide foarte rar cu „ceea ce este”, în jurul nostru sunt mult prea multe cazuri în care copiii sunt nevoiţi să ia „viaţa în piept” de la vârste fragede. Printre cei care au spus „Adio!” mult prea devreme copilăriei se numără şi Ruxiţa, de 11 ani, din Constanţa. Fata se află în grija statului, fiind unul din rezidenţii Centrului de Plasament „Micul Rotterdam”, din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Constanţa. „Acum doi sau trei ani, nu mai ţin minte exact, mama ne-a lăsat, pe mine şi pe sora mea mai mare, în centru. Nu a mai avut bani să aibă grijă de noi şi nu a avut de ales”, povesteşte Ruxiţa. Fata spune că, în prezent, mama ei şi-a găsit de muncă în localitatea Galaţi, unde şi locuieşte. Pentru că salariul câştigat este modest, şi nici locuinţă proprie nu are, fetele sunt în continuare în grija statului. Asta nu înseamnă că mama lor le-a abandonat. De câte ori poate, vine la Constanţa să le viziteze. „Vine în fiecare vară să ne vadă, pentru că atunci reuşeşte să-şi ia liber de la muncă. Ne-a spus că ar putea veni şi în această iarnă la noi, dar nu cred că o să reuşească să ajungă”, mai spune Ruxiţa.

ULTIMA CONVORBIRE, ÎN TOAMNĂ Atunci când nu îşi văd mama, cele două fete încearcă să vorbească cu ea la telefon. Însă, pentru că nici una nu posedă un telefon mobil, iar să suni de pe telefonul fix pe mobil este destul de costisitor, convorbirile sunt rare. Ultima oară, Ruxiţa şi-a auzit mama în toamnă. „Îmi este dor de ea. De Crăciun mi-aş dori, cel mai mult, să primesc un telefon mobil, orice model, nu contează cât de vechi, să pot să vorbesc mai des cu mama”, şi-a exprimat fata dorinţa cea mai mare pe care o are în această iarnă. Pentru că vrea să-şi construiască un viitor mai bun, Ruxiţa merge la şcoală, fiind în clasa a V-a a Liceului Teoretic „Decebal” din Constanţa. Este un elev bun, chiar dacă sunt materii care îi mai pun probleme. „Am note bune la aproape toate materiile. La limba şi literatura română nu mă descurc foarte bine, dar mă străduiesc să îndrept situaţia”, a mai spus Ruxiţa. Pentru că nu are decât 11 ani, fata nu s-a gândit foarte mult la meseria pe care ar vrea s-o practice pe viitor. I s-a spus că ar deveni un doctor bun, şi ia în considerare această posibilitate, dar ştie că mai are timp pentru a descoperi ce anume i-ar plăcea ei să devină. Până atunci, încearcă să se bucure, pe cât posibil, de copilărie. La mijlocul săptămânii, ea a participat, alături de alţi copii de la „Micul Rotterdam”, la serbarea de Crăciun organizată de conducerea DGASPC pentru copiii din centrele aflate în subordinea instituţiei. Pregătirea pentru spectacol a durat peste şase săptămâni, dar nu a contat, pentru că îi place să cânte şi o face cu plăcere.