Libanul a cerut secretarului general al Naţiunilor Unite, Kofi Annan, să autorizeze desfăşurarea navelor germane în largul coastei libaneze după ce Israelul a ridicat blocada aeriană şi navală. Israelul a anunţat, însă că îşi rezervă dreptul de a lansa atacuri asupra convoaielor ce transportă armament destinat grupării şiite libaneze Hezbollah şi care trec graniţa dintre Liban şi Siria. Israelul deţine probe materiale ce demonstrează că mişcarea şiită Hezbollah a utilizat arme ruseşti în timpul recentului conflict. Rusia, care anterior şi-a anunţat "perplexitatea" faţă de informaţiile potrivit cărora mişcarea libaneză ar fi utilizat arme de producţie rusească, a afirmat că pînă în prezent nu a fost furnizată nicio probă în acest sens. La sfîrşitul lunii august, statul evreu a furnizat Rusiei documente ce dovedeau că Hezbollah a utilizat arme ruseşti destinate armatei siriene, susţin oficiali din serviciile de securitate. Conform experţilor israelieni, combatanţii Hezbollah au utilizat în special rachete antitanc Metis-M şi Kornet fabricate de Rusia şi livrate Siriei în anii `90.

Pe de altă parte, tot mai multe state din Europa şi Asia s-au oferit să contribuie la extinderea forţei Naţiunilor Unite din Liban, care ar trebui să reunească 15.000 de militari, potrivit rezoluţiei 1.701 a Naţiunilor Unite. Statele Europene s-au angajat să furnizeze peste 7.000 de militari. Germania nu va trimite trupe terestre, însă ar putea prelua comanda misiunii maritime care să asigure controlul litoralului libanez, în principal pentru prevenirea traficului ilegal de arme. Belgia va furniza aproape 400 de militari, dintre care o treime se vor ocupa de protejarea propriului contingent. Danemarca a propus trimiterea a trei nave de război. Spania va trimite circa 1.100 de militari, situîndu-se pe locul al treilea în ordinea contribuţiilor. Franţa a decis să trimită 2.000 de militari, iar în Liban se află deja 200 de genişti, un prim batalion de 900 de persoane, însoţit de artilerie grea şi tancuri Leclerc, urmînd să sosească la mijlocul lunii. Autorităţile de la Paris deţin comanda FINUL pînă în februarie 2007 şi şi-au dat acordul de principiu pentru o participare a marinei franceze la supravegherea coastelor libaneze.

Marea Britanie nu va furniza forţe terestre, ci unităţi specializate. Grecia va trimite o fregată, un elicopter, o navă pentru transportul tancurilor şi o unitate de scafandri. Italia va contribui cu un contingent alcătuit din 2.450 de persoane, cel mai mare dintre toate statele. Italia va prelua comanda FINUL în februarie 2007. Ţările scandinave vor trimite un "batalion nordic", format din peste 500 de militari finlandezi, suedezi şi norvegieni. Polonia a propus trimiterea a încă 300 de militari. Portugalia va trimite 140 de militari, iar Turcia intenţionează să trimită 1.000 de militari. Bangladesh este pregătit să trimită două batalioane de 1.500 de militari. Indonezia a propus furnizarea a 1.000 de militari şi Malaezia şi-a luat angajamentul să trimită 1.000 de soldaţi, însă aşteaptă permisiunea Naţiunilor Unite în acest sens. Nepal va contribui cu 850 de militari şi Qatar este prima ţară arabă care a acceptat să participe la extidnerea FINUL, cu un contingent de 200 - 300 de militari. Nu în ultimul rînd, Statele Unite s-au angajat să acorde sprijin logistic.