PRESIUNI FĂRĂ PRECEDENT Israelul ar putea ataca instalaţiile nucleare iraniene în toamnă, înaintea alegerilor din SUA. Conform site-ului Ynetnews, care citează ziarul israelian „Yediot Ahronoth”, premierul Benjamin Netanyahu şi ministrul Apărării, Ehud Barak, pledează pentru un atac împotriva Iranului în această toamnă, în pofida obiecţiilor SUA şi comandanţilor militari israelieni. Totodată, atacul nu este susţinut de niciun alt stat, nici măcar de preşedintele Israelului. Benjamin Netanyahu şi Ehud Barak împărtăşesc convingerea periculoasă că blocarea programului nuclear iranian merită orice risc, deşi experţii militari israelieni au avertizat că o astfel de operaţiune comportă riscuri majore. Temerea liderilor politici israelieni este că Administraţia Obama nu va reuşi să oprească la timp Iranul. Preşedintele SUA a primit deja un nou raport al serviciilor de informaţii care confirmă că Iranul a înregistrat progrese rapide şi semnificative în fabricarea de arme nucleare.

Săptămâna trecută, Efraim Halevy, fost director al Serviciului israelian de Informaţii Externe, sugera că Israelul ar putea ataca instalaţiile nucleare iraniene în următoarele 12 săptămâni. Administraţia Obama exercită presiuni fără precedent asupra Israelului pentru a nu iniţia raiduri aeriene împotriva Iranului, argumentând că sancţiunile economice impuse regimului de la Teheran dau rezultate, încetinind programul nuclear.

SCUT REGIONAL SUA şi aliaţii săi arabi intenţionează să construiască un scut regional antirachetă pentru a proteja oraşele, rafinăriile, conductele şi bazele militare din Golful Persic de un eventual atac al Iranului. Chestiunea unui scut în regiune a fost ridicată, printre primii, de secretarul de Stat Hillary Clinton, în urmă cu trei ani. Anul trecut, Pentagonul a anunţat un contract pentru vânzarea a două radare de apărare către Emiratele Arabe Unite, iar la începutul acestui an, oficialii americani au anunţat că un radar similar va fi amplasat în Qatar.

Dacă în Europa ideea amplasării unui sistem de apărare antirachetă a fost acceptată de NATO şi a fost concretizată prin negocieri cu ţările în care va funcţiona scutul, în Golful Persic situaţia este mai complicată. Pentru a putea fi instalat un scut, ţările din Golf trebuie să renunţe la rivalităţile lor pentru a-şi putea integra capabilităţile militare astfel încât să fie pusă la punct apărarea comună. În urmă cu trei săptămâni, Pentagonul a informat Congresul că va vinde Kuweitului arme în valoare de 4,2 miliarde de dolari, inclusiv 60 de rachete Patriot şi patru radare. Între 2007 şi 2010, Kuweitul a mai cumpărat 350 de rachete Patriot. Emiratele Arabe Unite au achiziţionat în ultimii patru ani sisteme de apărare antirachetă de peste 12 miliarde de dolari. Şi Arabia Saudită a cumpărat numeroase dispozitive din sistemele Patriot, ultimul contract fiind în valoare de 1,7 miliarde de dolari, în 2011. În plus, vasele militare americane staţionate în regiune folosesc sistemul de apărare antirachetă Aegis.

Provocările în calea construirii unui sistem de apărare antirachetă în regiune sunt atât de ordin politic, cât şi tehnic. Scutul nu poate fi 100% eficient, iar în Golful Persic capabilităţile de apărare nu sunt precum cele din Europa. În plus, rivalităţile istorice dintre naţiunile din Golf le împiedică să colaboreze chiar dacă cele şase membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului împărtăşesc aceleaşi temeri privind un atac din partea Iranului.