Oficialii israelieni au început ieri un exerciţiu de alertă şi apărare pasivă de o amploare fără precedent, simulînd atacuri cu rachete şi un val de atentate. Acest exerciţiu, care va dura cinci zile, va permite testarea capacităţilor ţării de a răspunde unor proiectile lansate din Liban şi Fîşia Gaza şi unor rachete din Iran sau Siria. Potrivit scenariilor testate, serviciile de urgenţă, armata, poliţia, administraţiile locale şi ministerele vor pune în aplicare procedurile de apărare a populaţiei civile confruntate cu atacuri, de tip convenţional, dar şi chimic şi bacteriologic. “Inamici noştri consideră că sistemul din spatele operaţiunilor militare constituie punctul nostru slab, va trebui să consolidăm acest front şi să fim pregătiţi să facem faţă oricărei situaţii”, a afirmat pentru postul de radio militar adjunctul ministrului Apărării, Matan Vilnai.

Momentul de vîrf va fi marţi dimineaţă, cînd sirenele vor suna în toată ţara pentru a anunţa iminenţa unui atac, cerînd populaţiei să coboare în adăposturi într-un timp record, care să nu depăşească trei minute. La rîdul său, Guvernul israelian va simula reuniuni în cursul cărora miniştrii vor trebui să ia decizii în faţa unor astfel de scenarii. cesta este cel de-al treilea exerciţiu de acest tip de la războiul împotriva mişcării şiite libaneze Hezbollah, din vara lui 2006, în cursul căruia un milion de persoane din nordul Israelului au trăit sub focul tirurilor de rachete lansate de pe teritoriul libanez. Totodată, exerciţiul intervine la cîteva zile de la cel desfăşurat de armata israeliană, timp de patru zile, pentru a-şi testa capacităţile de apărare împotriva unor eventuale atacuri aeriene lansate din Siria sau Iran. Acesta a fost primul exerciţiu care a simulat atacuri lansate din Iran, aflat la o distanţă de peste 1.000 de kilometri.

Astfel de exerciţii sporesc vigilenţa autorităţilor israeliene, expuse pericolului şi în afara granţelor ţării. De exemplu, oficialii din Azerbaidjan au dejucat un complot orchestrat de Iran şi mişcarea şiită libaneză Hezbollah împotriva ambasadei Israelului la Baku, în 2008, ca răzbunare faţă de moartea unui important lider al grupării şiite, Imad Mughniyah. Oficialii antiterorism au declarat că operaţiunea a avut loc în urmă cu un an, ca răspuns din partea Iranului şi a Hezbollah la moartea, în februarie 2008 la Damasc, a lui Imad Mughniyah, unul dintre liderii mişcării şiite libaneze, de a cărui asasinare a fost acuzat Israelul. Operaţiunea a rămas secretă pînă cînd a început procesul a doi libanezi şi a patru azeri acuzaţi de terorism, spionaj şi alte infracţiuni. Mişcarea Hezbollah neagă că ar desfăşura activităţi armate în afara Libanului, în timp Iranul respinge acuzaţiile de finanţare a terorismului. Ambele au promis însă să răzbune moartea lui Imad Mughniyah şi au pus în acţiune un aparat secret în acest sens, potrivit oficialilor europeni, israelieni şi americani.

Alegerea capitalei azere pentru această operaţiune reflectă influenţa pe care o are Iranul aici, susţine un fost oficial din cadrul Departamentului american al Trezoriei, Matthew Levitt, care a descris complotul ca fiind “într-un stadiu avansat”. În 2006, 15 azeri au fost acuzaţi de complot în vederea comiterii de acte violente împotriva israelienilor şi a occidentalilor, cu instruire şi conducere din partea forţelor de securitate iraniene. Acest caz a condus la o supraveghere ce a permis descoperirea complotului de anul trecut. Astfel, la începutul lui 2008, forţele de securitate au detectat contacte între militanţii locali şi doi agenţi Hezbollah. Ancheta azeră a conchis că suspecţii intenţionau să amplaseze trei sau patru maşini-capcană în jurul ambasadei şi să le detoneze simultan, operaţiune pentru care grupul a achiziţionat zeci de kilograme de explozivi, care ar fi fost furnizaţi de spionii iranieni. Investigaţia implică şi unii oficiali din cadrul Gardienilor Revoluţiei, care aduceau militanţi în Iran pentru a-i antrena. Unii experţi consideră că un atac rămîne inevitabil din cauza importanţei lui Imad Mughniyah pentru Hezbollah şi Iran, iar riscul este foarte mare pentru ţintele israeliene sau evreieşti din statele arabe aliate cu SUA, din America Latină, Asia Centrală şi Africa.