Franţa a intrat în clubul exclusivist al campioanelor lumii, cîştigînd pe merit ediţia "mamut" (32 de echipe) organizată în 1998. "Cocoşii galici" au învăţat din eşecurile generaţiei Platini, consecventul Aimee Jacquet ignorînd criticile presei din Hexagon în drumul său spre cel mai important succes din istoria fotbalului francez. Marea finală, cîştigată la Paris, cu un fabulos 3-0 în faţa Braziliei, i-a dat dreptate. Franţa a avut un parcurs perfect, dar nu lipsit de emoţii. După victorii clare în grupă contra Africii de Sud, Arabiei Saudite şi Danemarcei, Zidane & comp s-au chinuit în optimi, 1-0 cu Paraguay, printr-un "gol de aur", şi mai ales în sferturi, la penalty-uri, contra Italiei. A urmat o revenire spectaculoasă, cu două goluri ale fundaşului Thuram, în semifinala cu Croaţia, revelaţia ediţiei după ce eliminase în sferturi Germania, cu un incredibil 3-0! Suker, Boban şi compania au fost vinovaţi şi de ieşirea prematură din scenă a României...

"Tricolorii" au debutat senzaţional la Coupe du Monde, "generaţia de aur" întărindu-se cu doi atacanţi de clasă, Viorel Moldovan şi Adrian Ilie. "Cobra" făcuse un sezon excepţional la Valencia şi prima sa muşcătură, un gol fantastic în poarta lui Mondragon (după un serviciu perfect, marca Hagi!), a îngenuncheat Columbia: 1-0. Echipa lui Anghel Iordănescu a dominat apoi tactic Anglia, în faţa căreia România obţinea prima victorie la un turneu final. Moldovan a deschis scorul după o pasă a lui Hagi, însă "puştiul minune" Owen a egalat pe final. Lovitura de graţie a venit, în min.92!, de la "englezul" Dan Petrescu, care l-a păcălit pe coechipierul său de la Chelsea, Le Saux, şi a strecurat mingea pe sub Seaman: 2-1. Respectînd un pariu, Iordănescu s-a ras în cap, iar jucătorii şi-au vopsit părul în galben. Deodată, norocul super-echipei române s-a schimbat, şi semi-eşecul cu Tunisia (1-1), suficient pentru calificare, a dat peste cap jocul ireproşabil de pînă atunci. Total neinspiraţi contra Croaţiei, tricolorii au cedat lamentabil cu 0-1 (penalty Suker, min.47).

Finala s-a jucat în 12 iulie, pe "Stade de France", la Paris, în prezenţa a 80.000 de spectatori. La fluierul arbitrului marocan Said Belqola s-au aliniat echipele - Brazilia (antrenor Mario Zagallo): Taffarel - Cafu, Aldair, Junior Baiano, Roberto Carlos - Dunga, Rivaldo, Cesar Sampaio (75 Edmundo), Leonardo (45 Denilson) - Bebeto, Ronaldo; Franţa (Aimee Jacquet): Barthez - Thuram, Desailly, Lebouef, Lizarazu - Zidane, Deschamps, Petit, Karembeu (57 Boghossian) - Djorkaeff (75 Vieira), Guivarc'h (66 Dugarry). Au marcat: Zidane (min.27 şi 46), Petit (90). Brazilia, care trecuse în grupă de Scoţia şi Maroc, nu şi de Norvegia (1-2!), a defilat cu Chile, 4-1 în optimi, şi a învins nu foarte uşor Danemarca, 3-2 în sferturi, înainte de a tremura în semifinala cu Olanda, tranşată la penalty-uri. Brazilienii nu şi-au putut apăra titlul, jucătorul momentului, Ronaldo, acuzînd o ciudată stare febrilă înaintea finalei. A fost momentul de glorie al lui Zinedine Zidane, "terminatorul" sud-americanilor devenind peste noapte noul erou al Franţei. Croaţia a cucerit bronzul în faţa Olandei, Davor Suker fiind golgeterul turneului, cu 6 goluri.