Sociolog şi titular la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti, prof. univ. dr. Marian Petcu a fost, la sfârşitul săptămânii trecute, protagonistul unui eveniment special. El a prezentat, la Universitatea „Ovidius”, amplul volum „Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică”, o premieră în peisajul editorial. Voluminoasa lucrare concentrează în cele peste 1400 de pagini ale sale 280 de ani de istorie a presei, din anul 1731 şi până în 2011. Într-un interviu acordat ziarului „Telegraf”, prof. univ. dr. Marian Petcu a vorbit despre punctul de plecare în această „aventură ştiinţifică”, concretizată în volum.

Reporter (R.): Care a fost punctul de plecare pentru realizarea acestui proiect ambiţios, concretizat în volumul „Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică”?

Marian Petcu (M. P.): Eu sunt titularul cursului de Istoria presei de la Universitatea Bucureşti şi am constatat că sunt... jenant de puţine cărţi de specialitate. Iniţial, m-am gândit la un tratat de istorie a presei, dar după ce am evaluat forţele, mi-am dat seama că nu avem specialişti pentru a redacta o asemenea lucrare. În locul acestui dorit şi aşteptat tratat, am propus cronologia, care reprezintă o etapă preliminară pentru un tratat. Există o comunitate de istorici ai presei, care se va ocupa de acest proiect.

R.: Cum a fost să realizaţi, în doar patru ani, o lucrare de asemenea anvergură?

M. P.: A fost o aventură ştiinţifică să fac o astfel de lucrare. Imaginaţi-vă că am fost în situaţia de a dirija un cor cu 120 de persoane, care nu se cunoşteau între ele şi cântau pe voci diferite, deşi aveau aceeaşi partitură.

R.: Cui se adresează această carte?

M.P.: Se adresează jurnaliştilor, şi nu numai. În această carte există şi toată presa minorităţilor etnice. Cartea are şi o dimensiune ecumenică, pentru că în ea se regăseşte presa tuturor confesiunilor din România. De asemenea, în această carte este menţionat şi „Telegraful român”, cea mai longevivă publicaţie, editată de Episcopia Sibiului.

R.: Cum aţi reuşit să faceţi rost de informaţiile privind presa dobrogeană?

M. P.: Dobrogea ocupă un rol foarte important. Am avut noroc faţă de alte provincii istorice, în sensul că Biblioteca Judeţeană Constanţa a fost foarte cooperantă, la fel şi filiala Asociaţiei Române de Istorie a Presei. Am lucrat foarte bine şi cu specialişti din Tulcea. Lucrarea are şi o dimensiune multiculturală şi transculturală. Nu trebuie să uităm de presa Cadrilaterului. Este şi ea inclusă în acest volum.

R.: Ce va cuprinde ediţia a II-a a volumului?

M. P.: Ediţia a II-a va completa şi actualiza informaţiile. Actuala ediţie se opreşte în 2011, iar următoarea va mai cuprinde încă cinci ani de activitate a mass-media.