Istoria piticilor de grădină. Joculeț „în cinstea piticului de grădină!“, realizat de Google

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...

Istoria piticilor de grădină. Joculeț „în cinstea piticului de grădină!“, realizat de Google

Lifestyle 10 Iunie 2018 / 16:53 7856 accesări

Istoria piticilor de gradină începe în Evul Mediu, când se credea că aceste creaturi trăiesc mai ales în subteran. În literatură, gnomii își fac apariția într-o colecție de povestiri semnată Frații Grimm. Piticii de grădină sunt cele mai cunoscute figuri ornamentale decorative pentru grădină. Află care au fost începuturile piticilor de grădină și cum îți poți decora grădină cu ei.

ISTORIA PITICILOR DE GRĂDINĂ

Considerați de mulți drept decorațiuni kitsch, piticii de grădină au fost produși prima oară în mod artistic de Phillip Griebel, sculptor german, acum mai bine de 150 de ani, din teracotă. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, piticii de grădină au fost interziși temporar în Republică Democrată Germană, aflată sub ocupație sovietică, însă acest lucru nu a reușit să le oprească ascensiunea ca talisman norocos în grădini. De-a lungul existenței lor în grădini, piticii din material ceramic au cucerit Europa, dar și SUA, însă în zilele noastre sunt produși cu precădere în Cehia și Polonia. Adaug (nr.) că sunt produși și în localitatea Cârțișoara, chiar la ieșirea de pe Transfăgărășan, unde niște artiști minunați știu să producă și să vopsească aceste „creaturi“ :).

2002 a fost primul an în care a fost sărbătorită Ziua Internațională a Piticilor de Grădină, în data de 21 iunie, în mai mult de douăsprezece țări.

Începând cu 2007, unul dintre cele mai importante concursuri de grădinărit din Marea Britanie, Chelsea Flower Show, a interzis folosirea piticilor de grădină în exponate, pe motiv că aceștia ar încărca prea mult grădina și ar aglomera plantele.

Cei mai mulți pitici de grădină sunt bărbați bărboși, semnul distinctiv fiind pipa, pe care o fumează tacticos. Mulți grădinări evită să amestece în grădină pitici de origine diferită, cu forme și haine diferite, explicând, în glumă, că piticii prea diferiți nu se înțeleg între ei și grădina suferă.

VĂ AMINTIȚI DE FILMUL „AMELIE” ȘI PITICUL TATĂLUI SĂU, CARE CĂLĂTOREA PRIN LUME?

De atunci, mi-am zis că în momentul achiziționării unei case, grădina o voi decora cu mulți pitici. Între timp, am aflat că povești cu aceste creaturi magice circulau în jurul anilor 1800. Conform legendei, gnomii trăiau în subteran unde își protejau diversele comori. Desigur, uneori ieșeau la suprafată și se credea că vizitele lor erau extrem de norocoase. Piticii de grădină au apărut prima dată în Anglia, când un proprietar de pămant și-a achiziționat o astfel de statuie pentru noroc, iar odată cu el, tot mai mulți au început să facă acest lucru. Multe din aceste statui erau lucrate manual din lut, fiind unice și având o personalitate atrăgătoare. Aceste statuete nu stau pur și simplu în grădină, fiind destul de active. Unele țin în mană o stropitoare sau dorm printre roșii și fasole, iar altele chiar fac baie în mijlocul grădinii.

În momentul decorării grădinii cu acești mici omuleți, așezați-i în locuri neobișnuite. Astfel, oaspeții ar putea găsi un pitic într-un hamac, unul trăgând cu ochiul din spatele unui copac sau pur și simplu stând pe o piatră și citind ultimele aventuri sau basme.



12