Istoria unei „Margini de sat în amurg”

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Capricii de pictori şi colecţionari

Istoria unei „Margini de sat în amurg”

Cultură 28 Ianuarie 2011 / 00:00 749 accesări

În curând, pe 15 februarie, plastica românească va marca 161 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi pictori români, Ioan Andreescu, cel care avea să treacă la cele veşnice în plină putere creatoare, la fel ca şi ilustrul său contemporan, Mihai Eminescu, la numai 32 de ani. Cu acest prilej aniversar, iubitorii de artă, intelectuali consacraţi sau în devenire, studenţi şi elevi, ar trebui să treacă pragul Muzeului de Artă Constanţa pentru a admira valoroasa colecţie Andreescu. În suita de lucrări care poartă semnătura pictorului se află şi un tablou de mari dimensiuni, care se dezvoltă pe orizontală, cu o istorie impresionantă, care a făcut parte, cândva, din colecţia renumitului constănţean, împătimit al artei, Krikor Zambaccian, născut pe strada „Mircea cel Bătrân”. Este vorba despre tabloul „Drum de ţară”, cunoscut şi sub numele de „Margine de sat în amurg”, o capodoperă a perioadei de creaţie din ţară a lui Andreescu.

Zambaccian a fost sfătuit de Theodor Pallady, care se afla printre cei care vizitau casa marelui colecţionar, să taie o treime din „Drum de ţară”, invocând faptul că întreaga compoziţie nu era foarte bine echilibrată. Astfel, cele două lucrări Andreescu au intrat în circuitul de artă. Descoperite în anul 1950, cu prilejul expoziţiei centenarului Ioan Andreescu, cele două lucrări au fost asamblate, reconstituindu-se, în acest fel, celebra lucrare. În prezent, lucrarea restaurată ocupă un loc special pe simezele Muzeului de Artă, o privire atentă descoperind urma lăsată de tăietură.

Ioan Andreescu s-a născut la 15 februarie 1850, la Bucureşti. În 1869, artistul s-a înscris la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, condusă de Theodor Aman, din 1872 fiind numit profesor la Seminarul Episcopal de la Buzău. Acolo, Andreescu a avut o perioadă fastă de creaţie, care a precedat plecarea sa în Franţa, la Academia Julian şi la Barbizon. Temele preferate ale perioadei dinaintea plecării sale în Franţa au fost peisaje rustice, dar şi naturi moarte cu flori şi fructe.

Artistul s-a stins din viaţă la 3 noiembrie 1882, la numai 32 de ani, fiind răpus de boala secolului al XIX-lea, tuberculoza. În anul morţii sale, el a deschis prima expoziţie personală din scurta sa carieră de artist. În 1948, Ioan Andreescu a devenit post-mortem membru al Academiei Române.

Taguri articol


12