\"Prefaţa\" sesiunii parlamentare extraordinare începută ieri au constituit-o fluierăturile şi huiduielile primite de Traian Băsescu la Constanţa, de Ziua Marinei. Degeaba încearcă UNPR-ul să dea vina pe PSD! Această replică publică a fantomaticului partid al lui Gabriel Oprea este cusută cu aţă albă şi reprezintă o manipulare grosolană evidentă. Am urmărit şi eu, în direct, reacţia spontană a oamenilor, le-am văzut feţele, le-am simţit indignarea...

Câţi ani au trecut de la sloganul \"Să trăiţi bine!\"? Cât timp s-a scurs de la băile din mulţime pe care le făcea preşedintele nou ales? Cinci, patru, trei ani?... Nu pot să nu constat cât de mult le-a trebuit românilor până le-a ajuns cuţitul la os! Cât de greu şi-au pierdut răbdarea!... De la \"Să trăiţi bine\" s-a ajuns acum la oftatul \"Să dea Dumnezeu să supravieţuim până pică Boc şi Băsescu\"! Aproape că mi-am pierdut semnele de exclamaţie şi punctele de suspensie, dar tot nu cred că am exprimat suficient năduful şi disperarea oamenilor de rând.

Parlamentarii se ceartă pe ordinea de zi a dezbaterilor, PDL-ul cunoaşte disensiuni în interiorul partidului însă tot se încăpăţânează să ducă ţara de râpă, Traian Băsescu vorbeşte cu un tupeu politic incalificabil despre \"solidaritate în faţa crizei\", în vreme ce o jumătate din populaţia României se pregăteşte să emigreze, iar cealaltă jumătate se pregăteşte pentru cea mai neagră iarnă care va urma la noi în ţară, de la al doilea Război Mondial încoace. Cum să \"analizezi\" şi să \"comentezi\" într-un editorial o asemenea catastrofă?

Mi-am adus aminte de un episod din \"Memoriile\" lui Churchill, având în vedere felul în care arată România astăzi. Legendarul premier britanic şi-a notat huiduileile şi fluierăturile pe care le-a primit la o întrunire publică, deşi câştigase războiul alături de americani şi le dăruise englezilor pacea, motiv pentru care se simţea nedreptăţit, din punctul său de vedere, prefăcându-se că uită de suferinţa alegătorilor săi, care sufereau de foamea postbelică. Sunt mulţi şefi de cabinet sau chiar de state care au păţit la fel, de-a lungul timpului. Sir Winston Churchill scrie că asta este deosebirea între \"istoria văzută din mers\" şi cea \"citită\"...

Noi nu suntem după încheierea unui război şi tocmai de aceea mă întreb oare cât din fluierăturile şi huiduielile primite de Băsescu în două mandate prezidenţiale se vor mai auzi în manualele de istorie ale nepoţilor noştri? De aceea, istoria citită este mai nedreaptă şi mai ipocrită decât cea trăită, indiferent de epocă!