În judeţul Constanţa se află mai multe mănăstiri care se ridică semeţe în diverse zone cu potenţial turistic de la noi. Una dintre ele este Mănăstirea „Sfânta Elena de la Mare” (fostă „Tatlageac”), care are în componenţă un aşezământ monahal şi a fost ridicată, aşa cum îi zice şi numele, la 50 de metri depărtare de mare, în satul Schitu, din comuna Costineşti. Face parte din aşezările sfinte mai puţin cunoscute de la noi şi din această cauză mai puţin frecventate de credincioşi. Iarna trecută abia dacă au vizitat-o 20 de turişti. Însă maica stareţă a mănăstirii, Ciprina Negoescu, spune că numărul lor este mai mare decât iarna trecută, când au venit doar 10 vizitatori. „Vara avem mai mulţi turişti decât iarna, însă şi atunci ei dau o fugă doar dacă plouă sau vremea este mohorâtă. În rest, turiştii află despre noi întâmplător, când vin la tratament la Techirghiol, sau când vizitează obiectivele din zonă. Noi avem indicatoare şi în curând vom scoate de la tipărit pliante cu informaţii despre mănăstire pe care le vom distribui unităţilor hoteliere pentru a ne promova”, a declarat maica stareţă. Ea admite şi că puţini tineri mai au chemare să se roage în biserică şi se teme că în următorii ani nu va mai avea cine să vină în biserici dar, ca slujitor al lui Dumnezeu, poartă credinţa în suflet şi spune că Cel de Sus le rânduieşte pe toate la timpul lor.

MUNCĂ ŞI RUGĂCIUNE Aşezământul de maici se întinde pe o suprafaţă de cinci hectare şi în el trăiesc şapte măicuţe, printre care şi maica stareţă Ciprina Negoescu. Ele au venit din toate colţurile ţării şi sunt sufletul acestui aşezământ monahal. Ziua începe dis-de-dimineaţă, la ora şase, atunci când bate clopotul şi iau parte la liturghia de dimineaţă şi se încheie seara, cu treburi în jurul aşezământului monahal. În fiecare zi, munca se îmbină cu rugăciunea. Se îngrijesc de grădină şi hrănesc cele două văcuţe şi cele câteva păsări care, la rândul lor, le răsplătesc cu ouă şi lapte. Dar, totodată, în funcţie de îndemânarea fiecăreia, ele confecţionează brăţări, cruciuliţe de tot felul. O altă îndeletnicire a maicilor este pictarea icoanelor pe lemn. Măiestria lor este redată prin detalii vizibile chiar şi pentru un ochi neiniţiat. De curând, maica stareţă a participat la un curs, la Iaşi, şi s-a perfecţionat în arta picturii în mozaic. Ea şi-a propus să le înveţe şi pe celelalte măicuţe meseria, pentru a diversifica creaţiile care se nasc din mâna lor şi să-şi sporească veniturile şi aşa destul de mici. E drept că au primit ajutor de la Primăria Costineşti, de la Arhiepiscopia Tomisului şi chiar de la Ministerul Culturii şi Cultelor, în fiecare an câte puţin, dar cu aceşti bani au renovat biserica unde se săvârşesc slujbele religioase. „Ploua în interiorul bisericii şi a fost nevoie de reabilitarea faţadei, dar şi de restaurarea picturilor. 80% din picturi au fost afectate, aşa că le-am refăcut. Ampla lucrare a durat câţiva ani, şi abia anul trecut, în mai, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a venit şi a fost resfinţit lăcaşul de cult. Mai avem nevoie de ajutor financiar pentru a termina de construit câteva locuri de cazare în continuarea aşezământului. Noi avem chilii pentru măicuţe, dar nu dispunem de spaţii dacă unii turişti care ne vizitează vor să îi găzduim”, a declarat maica stareţă. Nu este singurul plan al măicuţei. Ea mai spune că Duhul Sfânt i-a insuflat ideea să înfiinţeze, în aşezământul monahal, un centru social care să găzduiască zece fetiţe care provin din familii fără posibilităţi financiare, dar care au rezultate bune la şcoală. „Vrem să le oferim copiilor ocazia să înveţe în condiţii mai bune şi să îi ajutăm să devină cineva în viaţă. Am găsit profesori care vor să vină să le predea, dar ne trebuie o clădire separată, în care să avem sală de studiu şi camere de cazare. Avem şi o bibliotecă care ne-a fost donată de un doctor. Poate se găseşte cineva cu bani să ne ajute să pornim. Sunt conştientă că nu e uşor, dar niciun lucru nu se face uşor. Însă nădăjduiesc că voi reuşi să-mi îndeplinesc acest vis”, a mai spus maica Ciprina.

MĂNĂSTIREA „SFÂNTA ELENA DE LA MARE” ŞI-A CĂPĂTAT DENUMIREA DATORITĂ REGINEI MAMĂ - ALTEŢA PRINCIPESA ELENA (SOŢIA LUI CAROL AL II-LEA ŞI MAMA REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI), CARE A FOST PREZENTĂ CÂND S-A PUS PIATRA DE TEMELIE ÎN FOSTA LOCAŢIE STABILITĂ DE SFÂNTUL SINOD DE LA ACEEA VREME - LOCALITATEA DOMNIŢA ELENA (ASTĂZI 23 AUGUST).

PE VREMURI... Istoria mănăstirii începe prin 1926. Sfântul Sinod de la acea vreme hotărâse înfiinţarea Mănăstirii „Tatlageac”, în localitatea Domniţa Elena (astăzi 23 August), însă lipsa fondurilor a dus la amânarea construirii lăcaşului de cult. Lucrările aveau să demareze trei ani mai târziu. Atunci, în prezenţa Reginei Mamă - Alteţa Principesa Elena (soţia lui Carol al II-lea şi mama regelui Mihai I al României), a istoricului Nicolae Iorga şi a Preasfinţitului Gherontie al Constanţei, a fost pusă piatra de temelie. Vizita Alteţei a fost hotărâtoare pentru că mănăstirea a fost redenumită şi a primit numele „Sfânta Elena de la Mare”. Nu era o construcţie prea mare, însă era suficientă pentru măicuţele care erau acolo. Mănăstirea a funcţionat aşa până la mijlocul secolului XX, când Sfântul Sinod a decis din nou desfiinţarea lăcaşului de cult. Construcţiile, o casă din chirpici şi una din piatră, au fost demolate şi paraclisul a fost demontat şi transportat la Schitul „Sfântul Pantelimon” din Techirghiol. Au urmat 40 de ani în care nu s-a mai pomenit nimic despre această mănăstire. Abia după anii ’90, Arhiepiscopia Tomisului a decis reînfiinţarea unor foste aşezăminte monahale din Dobrogea printre care se regăsea şi „Sfânta Elena de la Mare”. Minunea s-a produs şi mănăstirea a renăscut. În 1996 s-a pus piatra de temelie în locaţia în care se află şi astăzi, pentru că nu s-a mai putut relua vechiul amplasament, el fiind ocupat. Sfinţirea Bisericii cu hramul Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena s-a realizat în 1998, iar şapte ani mai târziu s-a finalizat şi pictura. De atunci, aşezământul monahal îşi duce existenţa aproape de mare şi aşteaptă credincioşii să îi treacă pragul.