În anul Centenarului Marii Uniri de la 1918, iniţiativa Congresului Naţional al Istoricilor Români de a se întâlni la Iaşi este una cât se poate de binevenită. Aşadar, în aceste zile (29 august – 1 septembrie 2018), Iaşiul a devenit capitala dinamică în care toţi marii istorici români şi-au dat întâlnire, în cadrul celui de-al doilea Congres Naţional.

“Anul acesta, cel al Centenarului unităţii statale în hotarele fireşti ale naţiunii, este un an cu o încărcătură istorică deosebită. Iaşi este un oraş al unităţii naţionale. Rolul său a fost remarcabil în realizarea Unirii din 1859 şi Iaşul a oferit românilor şi vatra Unirii

celei Mari din 1918, după ce fusese adăpostul conducerii statale a ţării în vremuri grele de război. Reuniunea istoricilor români la Iaşi este simbolică pentru acest nou Congres şi va contribui, fără îndoială, la o întărire a rândurilor lor şi, totodată, la o integrare

desăvârşită a lor printre istoricii lumii. Urăm participanţilor un deplin succes, cu regretul neparticipării personale din motive de vârstă şi sănătate, dar cu acelaşi interes pe care l-am manifestat o viaţă, pentru binele şi progresul istoriografiei noastre. Mult succes şi tăria de a merge mai departe, înfruntând piedicile şi afirmând şi în viitor ştiinţa noastră istorică, neuitând că reprezentăm în domeniul nostru temeiurile trecute, prezente şi

viitoare ale României!” – este mesajul acad. Dan Berindei, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române.

Congresul se desfăşoară pe zece secţiuni, în nouă săli şi are zeci de invitaţi. Şi de la Constanţa sunt prezenţi cercetători şi istorici cunoscuţi şi apreciaţi în domeniile lor de expertiză. Dintre aceştia menţionăm: directorul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, dr. Sorin Marcel Colesniuc, conf.univ.dr. Marian Zidaru (Societatea de Ştiinţe Istorice din România, filiala Constanţa), dr. Lavinia Dumitraşcu (MINAC), prof.univ.dr. Stoica Lascu (Universitatea „Ovidius” din Constanţa), prof.univ.dr. Valentin Ciorbea (Academia Oamenilor de Ştiinţă din România), dr. Constantin Cheramidoglu (Serviciul Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale ale României), Luminiţa Stelian şi dr. Angela-Anca Dobre (Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman” Constanţa), dr. Delia Roxana Cornea, dr. Luminiţa Giurgiu, dr. Marian Moşneagu, drd. Dan-Dragoş Sichigea (Muzeul Naţional al Marinei Române), ş.a.

“Iniţiativa Academiei Române şi a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca de a organiza un congres al istoricilor români în 2016 a fost una cu amplu ecou în mediul ştiinţific. Cea de-a doua ediţie, organizată de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Academia Română şi Comitetul Naţional al Istoricilor, în anul 2018, poate constitui, la rândul ei, cadrul unei dezbateri profesionale oneste, menite să producă o evaluare critică a întregii noastre producţii istoriografice. Pornind de la aceste premise, istoricii

români vor putea să îşi împărtăşească experienţele la nivel internaţional, mai ales că un loc central în contextul evenimentului va fi alocat specialiştilor consacraţi la marile universităţi şi centre de cercetare din străinătate. Aceştia vor fi invitaţi să expună, în

cadrul sesiunilor plenare, analize specializate privind modul în care producţia istoriografică românească îşi găseşte astăzi reflectarea la nivel mondial. În mod firesc, preconizăm că, prin acest demers, vor fi puse în dezbatere o serie de idei şi proiecte care să ducă la creşterea vizibilităţii scrisului istoric românesc.

Istoria reprezintă pentru publicul larg un corpus de informaţii, pe care profesioniştii domeniului le administrează în beneficiul celor dornici de cunoaştere. Dincolo de această aserţiune cu caracter general, descifrarea trecutului presupune, deopotrivă, respectarea unor norme ştiinţifice care privesc modul în care trebuie interogate sursele, dar şi asumarea principiilor eticii profesionale, bazate pe bună credinţă şi respect pentru adevăr. Prin prisma modului în care se realizează accesul la cunoaştere, tipologia demersurilor de profil s-a schimbat în raport cu tendinţele ideologice care au animat conştiinţa dominantă a fiecărei epoci. Dat fiind faptul că astăzi cercetarea poate fi realizată doar într-un cadru european, singura opţiune valabilă este reprezentată de identificarea compatibilităţilor, a discrepanţelor morfologice şi a decalajelor temporale produse prin receptarea tardivă şi uneori distorsionată a diverselor inovaţii intelectuale. Din perspectiva acestor consideraţii

preliminare, conceptul manifestării are o dublă motivaţie ştiinţifică: mai întâi, aceea de a stimula cunoaşterea trecutului; apoi, de a produce un salt calitativ prin adoptarea unor metodologii de cercetare complexe, la nivelul studiilor recente din lumea academică

occidentală.

În afara mizelor strict ştiinţifice, tematica pe care o vizăm este relevantă pentru înţelegerea unor fenomene, a unor mecanisme instituţionale şi mize identitare de actualitate, cum ar fi: relaţia dintre cultură, politică şi societate; construcţia socio-culturală a identităţilor colective multiple (etnice, confesionale, regionale, de gen).

Astfel, propunem construirea unei viziuni de ansamblu asupra mai multor realităţi istorice, tratate până acum separat, în secvenţe îngust delimitate conceptual, cronologic, geografic, instituţional sau biografic. Ne propunem, aşadar, o schimbare a perspectivei: de la investigarea discursului istoric ca suport al politicilor culturalidentitare

la o analiză a rolului jucat de istorici ca agenţi ai elaborării şi difuzării unor noi episteme sau teorii ale cunoaşterii.

Momentul în care se desfăşoară Congresul Naţional al Istoricilor Români prilejuieşte o inevitabilă reflecţie retrospectivă. Anul 1918 a fost valorizat la nivel istoriografic prin prisma destinului naţional, ceea ce a presupus asumarea cvasiunanimă a unui canon metodologic. Credem că cercetarea trecutului a atins un

nivel înalt de maturizare, astfel încât poate genera o reevaluare critică asupra tuturor temelor majore ale istoriei româneşti. Acesta este motivul pentru care dezbaterea feluritelor perspective ştiinţifice reprezintă miezul tematic al întregii reuniuni” se arată în cuvântul înainte al Comitetului de organizare al Congresului Naţional al Istoricilor Români.