Cu 16.000 de spectatori plătitori, a 26-a ediţie a Festivalului Internaţional de Scurtmetraj de la Berlin, interfilm, desfăşurat în perioada 16-21 noiembrie, a stabilit un nou record de audienţă. Au fost proiectate 450 de filme din 58 de ţări, grupate în 50 de programe. Acest festival de film se confundă cu istoria ultimilor 26 de ani ai capitalei germane. „Nu putea fi decât o iniţiavă a Vestului de la începutul anilor 1980. Mulţi tineri au venit în Berlinul de Vest, pe atunci o oază de libertate. Erau multe case părăsite, ce ofereau spaţiu de locuit, dar şi pentru organizarea de evenimente culturale neconvenţionale. Aveam aparate de proiecţie de super 8 sau de super 16 milimetri, pe care le mutam din cinema în cinema. Nu putea fi o idee a Estului, care era o dictatură, unde scurtmetrajul era interzis. Festivalul a fost popular încă de la început, ca trambulină pentru producţia independentă”, a rememorat Heinz Hermann, fondatorul şi directorul interfilm.

Reunificarea Germaniei şi revenirea la statutul de capitală a ţării au constituit momente dificile pentru Berlin şi berlinezi, care, după mai bine de patru decenii de izolare, trebuia să redevină un tot unitar. Unificarea infrastructurii şi convieţuirea într-o orânduire socială şi culturală total diferită au fost foarte grele, mai ales pentru locuitorii din Est, care trebuiau să redeprindă starea de normalitate fără îngrădiri dogmatice şi fără teama repercursiunilor de ordin politic. „Mai greu a fost la începutul anilor 1990, când erau foarte multe tentaţii şi trebuia explorată o lume nouă. Au fost vremuri grele pentru festival. Cei din Est nu înţelegeau deloc genul de filme pe care le prezentam. Nu înţelegeau deloc arta experimentului. Din fericire, Berlinul s-a internaţionalizat foarte repede. Ca să supravieţuiască, festivalul s-a mutat din Kreuzberg din fostul Berlin de Vest în locaţii din Berlinul de Est, precum sala de cinema Babylon şi Volksbuhne, Teatrul Poporului. Pentru că festivalul a redevenit foarte popular, avem nevoie şi de locaţii mici, dar şi de altele spaţioase. Este cea mai mare provocare pentru festival în prezent”, a comentat Heinz Hermann cu privire la provocările pe care le are de înfruntat interfilm.

Scurtmetrajul are nevoie de piaţă de distribuţie, pentru a avea o şansă de a supravieţui în peisajul media. Astfel, a fost fondat interfilm Short Film Distribution. Progresul tehnic a ieftinit costurile de producţie, iar reţeaua de distribuţie este în plină expansiune, pe suport DVD, aplicaţii pe telefonul mobil sau pe Internet. Scurtmetrajele sunt cele mai potrivite pentru difuzare în reţele de informare din mijloacele de transport în comun sau în spaţiile publice neconvenţionale, precum sălile de aşteptare. „Producţia video şi pe DVD este mai ieftină, dar calitatea filmelor rămâne cea mai importantă. În continuare preferăm să proiectăm de pe peliculă ori de câte ori este posibil. Publicul-ţintă al festivalului este format din tineri, care sunt cei mai deschişi către experiment şi neconvenţional. Progresul tehnic face apoi posibilă o piaţă variată de distribuţie pentru scurtmetraj”, a mai completat Heinz Hermann. Interfilm a evoluat şi ca iniţiativă de educare a copiilor. KUKI, Festivalul Internaţional de Scurtmetraje pentru Copii şi Tineret, a ajuns la a treia ediţie şi 1.100 de copii de grădinţă şi din ciclul primar de învăţământ participă la ore deschise, susţinute în sălile de cinema. Scurtmetrajul poate transmite mesaje educative şi poate deveni o formă de artă fără a plictisi, însă cu destulă greutate pentru a fi luat în serios.