În 1968, la a treia ediţie a competiţiei, s-a renunţat la vechea denumire, Cupa “Henri Delauney”, trecându-se la titulatura de Campionat European. România a fost repartizată în preliminarii în Grupa a 6-a, alături de Italia (viitoarea campioană europeană), Elveţia şi Cipru. Rezultatele înregistrate de “tricolori” în grupă au fost: 4-2 şi 1-7 cu Elveţia, 5-1 şi 7-0 cu Cipru, 1-3 şi 0-1 cu Italia. În urma acestor rezultate, România s-a clasat pe locul secund, cu 6 puncte, grupa fiind câştigată de Italia, cu 11p. În semifinalele turneului final găzduit de Italia, la Florenţa, Iugoslavia a învins, cu 1-0 (Dzagic 86), Anglia, iar la Napoli, Italia şi URSS au terminat la egalitate, scor 0-0. Echipa calificată în marea finală a fost stabilită prin... tragere la sorţi, norocul surâzând gazdelor, care au ajuns astfel să lupte pentru titlul european. În finala mică, la Roma, Anglia a trecut, cu 2-0 (Bobby Charlton 39, Hurst 63), de URSS. Finala mare, disputată între Italia şi Iugoslavia, a avut loc, pe 8 iunie 1968, pe “Stadio Olimpico” din Roma. Meciul s-a încheiat nedecis, scor 1-1 (Domenghini 80 / Dzajic 39), după prelungiri, iar finala s-a rejucat pe 10 iunie. La rejucare, Italia s-a impus cu 2-0 (Riva 11, Anastasi 32), devenind campioană europeană.

La a patra ediţie a Campionatului European, din 1972, România a evoluat în Grupa A a preliminariilor, alături de Finlanda, Ţara Galilor şi Cehoslovacia. Tricolorii au ocupat primul loc, rezultatele înregistrate fiind următoarele: 3-0 şi 4-0 cu Finlanda, 0-0 şi 2-0 cu Ţara Galilor, 1-3 şi 2-1 cu Cehoslovacia. România s-a calificat astfel în sferturile de finală, fază a competiţiei în care a înfruntat Ungaria. După 1-1 la Budapesta, a urmat un nou rezultat de egalitate, 2-2, la Bucureşti. Cum atunci nu se ţinea cont de numărul de goluri marcate în deplasare, s-a disputat un al treilea meci, la Belgrad, unde Ungaria a învins România, cu 2-1, printr-un gol înscris în ultimele minute de joc. Pentru turneul final din Belgia s-au mai calificat RFG, URSS şi Belgia. În semifinale, la Anvers, RFG a dispus de Belgia, cu 2-1 (Gerd Muller 24, 71 / Polleunis 83), în timp ce, la Bruxelles, URSS a învins, cu 1-0 (Konkov 53), Ungaria. În finala mică, desfăşurată la Liege, Belgia a trecut de Ungaria, cu 2-1 (Lambert 24, Van Himst 28 / Ku 53-pen.). Finala mare, disputată între RFG şi URSS, a avut loc, pe 18 iunie 1972, la Bruxelles, pe Stadionul “Heysel”. După cele 90 de minute de joc, victoria a revenit, cu un categoric 3-0 (Gerd Muller 27, 58, Wimmer 52), RFG-ului. Gerd Muller a fost eroul ediţiei din 1972, el marcând în total 11 goluri - în meciurile din grupă, sferturi, semifonale şi finală.