Decenii de-a rîndul fotbalul mondial a fost dominat de o zicală: “Fotbalul este un sport simplu, pe care îl joacă 22 de oameni, dar îl cîştigă întotdeauna germanii“. Vorbele fostului internaţionalul englez Gary Lineker s-a probat mai tot timpul, germanii cochetînd cu fazele superioare ale întrecerilor, fie la nivel de echipe de club, fie la nivel de reprezentative. O singură dată Bayern Munchen a dat peste cap tradiţia, pierzînd finala Ligii Campionilor în 1999, cu două goluri primite chiar în ultimele trei minute ale partidei, după ce condusese cu 1-0 aproape întregul meci. Clipele de groază de la Barcelona, din urmă cu şapte ani, s-au repetat marţi seară la Dortmund. Cu specificaţia că, de această dată, Germania nu a reuşit să aibă avantaj, însă a primit la fel lovitura de graţie pe final. Cu nervii tari şi susţinuţi de zeci de mii de fani, elevii lui Jurgen Klinsmann au sperat să schimbe istoria şi să cîştige pentru prima oară împotriva Italiei la un turneu final al Campionatelor Mondiale. Pierduse în trecut în două rînduri, 3-4 în semifinala din Mexic, din 1970, partidă decisă în prelungiri cu golul celebrului Rivera, şi în ultimul act în 1982, cînd Paolo Rossi şi compania cîştigaseră cu 3-1. Au rezistat pînă în aproape de loviturile de departajare, singurul capitol unde erau consideraţi mult superiori “azzurilor“. Blestemul “Bayern“ i-a lovit din nou. Bine că Oliver Kahn era doar pe bancă, pentru că altfel ar fi luat-o razna. Două goluri în ultimele trei minute care au făcut dreptate, pentru că Totti şi ceilalţi colegi ai săi, atît de huliţi după scandalul de corupţie din Serie A, au fost clar mai buni. Organizaţi, tehnici şi dornici de răzbunare, italienii s-au răzbunat, după ce ziarele din Germania îi numiseră “paraziţi“, învingînd “panzerele“ în propriul fief. Şi au mai făcut ceva. Au schimbat zicala în favoarea lor şi poate că Mickael Ballack ar trebui să iasă în faţa fanilor şi să se scuze: “Fotbalul este un sport simplu, pe care îl joacă 22 oameni, dar îl cîştigă întotdeauna italienii“.