Într-o societate cu un ritm trepidant care influenţează stilul de viaţă şi deciziile individului şi în tăvălugul schimbărilor care creează dezechilibru, Iulia Smaznoi se numără printre „aleşii” care reuşesc să-şi dedice timp pasiunii sale de o viaţă, pictura. Chiar dacă, încă din copilărie, a fost fascinată de coloritul Deltei şi al Pădurii Letea, Iulia Smaznoi şi-a ascultat o altă chemare tainică: dorinţa de a afla cât mai multe despre apariţia şi dezvolarea comunităţilor şi civilizaţiilor umane - netrădându-şi niciodată pasiunea pentru culoare şi formă. În localitatea Periprava din Delta Dunării, unde şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa, în vecinătatea secularei Păduri Letea, unde timpul părea să stea în loc, Iulia Smaznoi şi-a dezvoltat sensibilitatea, având şansa şi timpul necesar să descopere şi să simtă, ca nicăieri altundeva, pulsul şi perpetuarea vieţii.

Cu toate că prima opţiune a fost arta, înscriindu-se în 2001, la cursurile de pictură ale Şcolii Populare de Arte şi Meserii (clasa profesorilor Nicolae Morărescu şi Eusebio Spânu), Iulia s-a dedicat serios studiului arheologiei, înscriindu-se, un an mai târziu, la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Ovidius”, pe care a absolvit-o în 2007. „Niciodată nu am trecut pe lângă un fragment ceramic sau pe lângă o pietricică mai neobişnuită fără să îmi atragă atenţia, să le iau acasă şi să le spăl şi, apoi, să cer părerea profesorilor în legătură cu acel obiect. Am o mare atracţie pentru obiectele vechi”, precizează Iulia Smaznoi. Abia după terminarea masteratului din cadrul aceleiaşi facultăţi, din 2009, tânăra care lucrează în cadrul laboratorului de restaurare al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi-a putut dedica timpul pasiunii sale, pictura şi fiicei sale de patru ani şi jumătate, Anastasia. Dacă, până la data absolvirii cursurilor de master, prezenţa Iuliei în expoziţiile Asociaţiei Artiştilor Plastici „Amfora” - a cărei membră este din 2004 - era sporadică, din momentul finalizării cursurilor, tânăra a putut să-şi pregătească şi prima expoziţie personală, „Gânduri înrămate”, care încă mai este deschisă la Casa de Cultură „Carmen Sylva” din Eforie Nord. „Este doar o denumire generică pentru toate gândurile mele rostite sau nu, adunate şi redate sub forma unor discursuri vizuale”, explică Iulia „etimologia” titlului ales.

Deşi aparent simple, lucrările Iuliei Smaznoi reflectă personalitatea sa, viaţa plină de culoare, emoţii, stări şi contradicţii. În aceste lucrări, Delta, aşa cum a fost percepută de tânără, ocupă un loc special. Talentul i-a fost confirmat în 2005, când sa obţinut locul I la cea de-a X-a ediţie a Concursului Naţional de Pictură şi Grafică „Vespasian Lungu” din Brăila.