Dacă tot s-au hotărât băieţii portocalii să boicoteze scrutinul de pe 29 iulie, haideţi mai întâi să vedem împreună încă unul dintre matrapazlâcurile pe care le-au făcut înainte de referendum, ca să ştim de ce merită dat jos Băsescu!

Mi-aduc aminte că în comunism se fura mai puţin decât în ziua de azi. Cel puţin, aşa era în România. În primul rând, existau mai puţine lucruri de furat decât astăzi. În al doilea rând, nu exista o paletă atât de largă de modalităţi de a fura, ca acum. În fine, în al treilea rând, legile erau mai aspre şi frica de autorităţi sau de represalii inhiba, până la un punct, măcar, apetitul hoţilor!

Am reflectat „cu nostalgie” la aceste aspecte, după ce am aflat din presă cam cât şi cum a furat Elena Udrea din banul public, cel puţin în ultimii trei ani. Ministrul Eduard Hellvig a dat publicităţii câteva concluzii, după încheierea primului audit de la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, dintre cele multe începute de guvernul Ponta. Faza cu achiziţionarea unor capace de W.C. în valoare de 15.000 de euro nu mă impresionează atât de tare! Aia nu e hoţie... Am putea avea de-a face cu un „furt calificat”, ca să folosesc punctual o expresie din limbajul de urmărire penală, dacă nu ies la numărătoare capacele de closet sau dacă sunt supraevaluate.

În schimb, lista firmelor „necunoscute” care au încheiat contracte pe bandă rulantă (câte 9-10!) cu MDRT, fără licitaţie şi cu avansuri de până la 30% din valoarea lucrărilor, dar care nu au făcut absolut nimic până acum, ei da, asta este o chestie curat penală! Sau construcţia piscinelor sau a sălilor de sport în cătune cu vreo câteva sute de oameni, însă fără apă curentă, lumină sau canalizare, numai „de dragul” de a împărţi comisionul, pare la fel de „deochiată”... Şi când te gândeşti că băieţii ăştia se tem acum că ar putea fi furaţi de alţii! Dar nu la bani, ci la voturi, aşa cum acuză nefondat Traian Băsescu, făcând încă o dată de ruşine România în lume.

Oare cum ar fi trăit Elena Udrea pe vremea comunismului?

Ar fi croşetat sau ar fi dat cu mopul?...Pentru că e clar că n-ar fi avut atâţia bani de furat ca acum. În cazul blondei de la PDL, se pare că jaful este o formă a democraţiei şi o „expresie a capitalismului”, ca să mă exprim poetic!

Eu nu mă număr printre nostalgicii comunişti, însă în situaţii ca aceasta, pe care am comentat-o scurt, devin niţel „melancolic”...