Sincer să fiu, nici nu ştiu de ce mă întorc, a nu ştiu câta oară, la acest subiect „bătătorit” de presă în ultimele două decenii! Cu toate astea, tema revine mereu în actualitate, dar în variante mereu schimbate sau „îmbunătăţite”, dacă-mi permiteţi calamburul...

După ce, în baza legii liberului acces la informaţii de interes public, gazetarii autohtoni au putut afla bugetul de cheltuieli al guvernului Ungureanu şi, mai ales, pe ce mofturi s-au dus acei bani pe apa sâmbetei, cum zice românul, a urmat descoperirea faptului că MRU şi-a camuflat abil dublarea salariului de premier. La astea s-au adăugat recentele discuţii în jurul privatizării Oltchimului, prilej cu care jurnaliştii au făcut un calcul „aproximativ” din care reieşea că o puzderie de firme pedeliste au căpuşat combinatul, păgubindu-l de vreo câteva sute de milioane de euro, fără să le mai pese că îl aduc în pragul falimentului. Ieri, ministrul Mediului, Rovana Plumb, a anulat avizul unei agenţii guvernamentale din judeţul Timiş, care aprobase o exploatare mineră de aur, alta decât Roşia Montană, ceea ce l-a făcut pe Victor Ponta, după cum probabil aţi văzut, să exclame: „Asta înseamnă să guvernezi cu oamenii PDL-ului pe plan local!” Tot ieri, într-o ştire TV realizată cu camera ascunsă, s-a descoperit că spitalele cu administraţie portocalie îşi declară ecografele, tomografele şi alte aparate ca fiind stricate, pentru a-i trimite pe pacienţi la cabinetele particulare foarte scumpe, din jur. Lista ar putea continua mult şi bine...

Adică „lupta” băsistă împotriva corupţiei a accentuat jaful public, în loc să-l scadă. E ceva nou sub soare?