O statistică oficială dată publicităţii zilele trecute confirmă o temere mai veche a jurnaliştilor. De la venirea la putere a Alianţei Dreptate şi Adevăr, cel mai mare jaf din banii publici s-a derulat sub ochii noştri. Iată ce spune ştirea. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a avut la dispoziţie, în perioada 2005 – 2009, un buget de 13 miliarde euro, pe care, dacă l-ar fi utilizat cu precădere pentru lucrările mari de infrastructură, ar fi finalizat, până în prezent, cele mai importante proiecte, amânate, în schimb, de la un an la altul. Suma este mai mare decât necesarul pentru proiecte precum autostrăzile Braşov - Borş, Cernavodă - Constanţa, Bucureşti - Ploieşti, Arad - Timişoara - Lugoj şi Comarnic - Braşov, centurile ocolitoare ale oraşelor Bucureşti, Timişoara şi Constanţa, construcţia de drumuri expres sau modernizarea de drumuri naţionale. Pentru unele dintre acestea au fost desemnaţi constructorii, altele au rămas doar \"pe hârtie\" şi nicio investiţie nu s-a finalizat. În fiecare an, miniştrii care au ocupat fotoliul Transporturilor, respectiv Gheorghe Dobre (PDL, 2005), Radu Berceanu (PDL, 2006-2007 şi 2008-prezent) şi Ludovic Orban (PNL, 2007-2008) au promis finalizarea acestor proiecte. Cei trei miniştri au avut pe mână 12,8 miliarde euro, dintre care peste jumătate, circa 7,2 miliarde euro, au fost alocate pentru investiţii în infrastructura de drumuri şi cale ferată. Am scris în nenumărate comentarii despre jalea şi dezastrul ce cuprind România, de la Est la Vest, de la Sud la Nord, în materie de infrastructură. Să mergi pe şoselele noastre este un adevărat thriller, o aventură din care nu ştii niciodată cum ieşi: nevătămat, rănit sau mort. Distrus de oboseală şi de nervi, în orice caz. Citind informaţiile de mai sus, întrebarea firească e următoarea: unde s-au evaporat cele 13 miliarde de euro? Că lucrări nu s-au prestat de banii ăştia. Nu există niciun fel de îndoială, cred. Banii s-au scurs spre buzunare private. Asfaltatorii, cei mai privilegiaţi şi bogaţi oameni de afaceri ai regimului portocaliu, ne râd în nas. Majoritatea dintre ei (şi nu sunt puţini) au averi de 3-4-500 de milioane de euro. Relaţii privilegiate cu toată garnitura de mari şmecheri ai puterii. Au finanţat campanii electorale, referendum, alegeri şi re-alegeri. Bomboana pe colivă aparţine unuia dintre aceşti mari miliardari. Este posesorul celei mai scumpe maşini din lume. Un Bugatti Veyron, cu valoare de piaţă de 1,2 milioane de euro. Are 1001 cai putere. Unde credeţi că poate merge idiotul asfaltator cu maşina asta? Evident, nicăieri. Ai nevoie de şosele ca în palmă pentru asta. Măcar 100 de kilometri. El a furat banii nu să facă drumuri naţionale şi autostrăzi. Ci să-şi umilească semenii români, care se zbat în sărăcie cu pensii şi salarii tăiate. Pentru informaţiile de mai sus, adică 13 miliarde de euro dispărute în patru ani fără niciun fel de lucrări, ar fi trebuit să geamă puşcăriile de politicieni ai puterii, complici cu mafia asfaltului. Acest lucru e imposibil însă. România e ţara anchetelor la comandă, a dosarelor făcute pentru alţii, nu pentru cei aflaţi la guvernare. Sunt prea mulţi bani la mijloc, prea multe interese. Şi toate firele duc într-un singur loc. Ce vreţi să se aresteze singur? Ştiţi la cine mă refer... Dacă regimul PSD 2001 - 2004 a fost consacrat în mass media drept unul competent dar corupt, astăzi asistăm la un fenomen tipic românesc. Perfecţiunea în materie de corupţie, arta fină şi subtilă de a distruge o ţară, furând miliarde de euro, concomitent cu obţinerea de voturi numeroase. Suficiente cât să conduci în continuare. Ce să zic? Felicitări! Credeam că simbolul mondial în materie de politică şi crimă organizată este în America de Sud. Hotărât lucru, m-am înşelat. Marele jaf al secolului în România dovedeşte contrariul.