Fostul premier norvegian Jens Stoltenberg a fost numit, vineri, secretar general al NATO, chiar dacă în tinereţe a fost un activist anti-NATO. Experienţa pe scena politică l-a transformat într-un susţinător al consensului, ceea ce poate reprezenta un avantaj în relaţiile cu Rusia.

De profesie economist, Stoltenberg, în vârstă de 55 de ani, nu a avut o înclinaţie specială pentru problemele de apărare şi de securitate, dar cei zece ani în care s-a aflat la conducerea mai multor guverne din Norvegia i-au consolidat reputaţia pe scena internaţională, dar şi abilităţile de negociator. Primul secretar general al NATO provenit dintr-o ţară având frontieră cu Rusia, politicianul laburist a avut relaţii bune cu Moscova, un avantaj important într-un moment în care criza din Crimeea a provocat tensiuni ce amintesc de Războiul Rece. Sub conducerea sa, Norvegia şi Rusia au încheiat acorduri importante în vederea delimitării frontierei în Marea Barents şi a eliminării obligativităţii vizelor pentru cetăţenii care locuiesc în localităţile din apropierea frontierei.

În tinereţe, Jens Stoltenberg a participat la manifestaţii împotriva NATO şi a Comunităţii Europene, însă ulterior a devenit un susţinător al acestor organizaţii. Astfel, el a luat parte la demonstraţiile vizând ambasada SUA, în semn de protest faţă de bombardamentul lansat de aviaţia americană asupra oraşului Hai Phong din Vietnam, în 1973. În 1985, a preluat conducerea tineretului laburist, care milita atunci pentru ieşirea Norvegiei din NATO, însă, ulterior, formaţiunea condusă de Jens Stoltenberg a devenit o susţinătoare a Alianţei Nord-Atlantice. În calitate de ministru, Jens Stoltenberg a protestat faţă de testele nucleare realizate de Franţa în Oceanul Pacific, participând la un protest cu bicicleta pe traseul Oslo - Paris, în 1995.

Născut într-o familie cu vastă experienţă politică - tatăl său a fost minstru al Apărării, iar ulterior ministru de Externe, în timp ce mama sa a fost secretar de Stat -, Jens Stoltenberg, căsătorit şi tatăl a doi copii, s-a dedicat, la rândul său, carierei politice. Ales deputat în 1991, ministru al Energiei, iar ulterior de Finanţe, Jens Stoltenberg a devenit în 2000, la 41 de ani, cel mai tânăr premier norvegian. A ocupat postul temporar, dar a revenit la conducerea Guvernului norvegian în octombrie 2005 şi s-a aflat în această funcţie până în octombrie anul trecut. Sub conducerea sa, Guvernul norvegian a decis participarea la războiul din Afganistan şi la bombardamentele împotriva Libiei. Ţară cu o tradiţie pacifistă, Norvegia este, graţie bogăţiilor petroliere de care dispune, unul dintre puţinii membri ai Alianţei care au decis creşterea bugetului alocat armatei, în timp ce alţi aliaţi au fost nevoiţi să reducă aceste cheltuieli, pe fondul crizei economice.

Foarte popular în Norvegia, Stoltenberg a impresionat după ce a pledat pentru mai multă democraţie şi mai multă toleranţă, în urma atacului extremist comis de Anders Behring Breivik, care a ucis 77 de persoane la 22 iulie 2011. Negociator experimentat, Jens Stoltenberg este un susţinător al compromisului, astfel că unii dintre apropiaţii săi i-au reproşat că evită conflictul.