Cu mult peste capacitatea morală a lui Peneş Curcanul şi a altor dorobanţi viteji, incluzîndu-i aici şi pe cei doi care păzesc vechiul pod de la Cernavodă, pedelistul Laurenţiu Mironescu a făcut din nou dovada clară a jertfei sale supreme pentru binele şi prestigiul partidului pe care îl reprezintă, adică PD-L. Pe Mironescul nu l-au interesat niciodată funcţiile de conducere, fiind gata, în orice moment, să doneze sînge proaspăt formaţiunii politice în care acum activează ca simplu soldat. E drept, sînt soldaţi care visează parşiv că în raniţa lor se află un baston de general. Nu este cazul Mironescului, animat întotdeauna de dorinţa mistuitoare de a face numai fapte bune pentru binele şi sănătatea urbei din care şi-a luat zborul în politică. Din păcate, aşa cum se întîmplă numai la noi, cetăţenii din colegiul în care a candidat domnia sa nu au dat doi bani pe faptele lui de vitejie şi, ca atare, nu a mai fost reales ca deputat! Aşa se întîmplă cu marile genii politice atunci cînd nu au parte de norocul chior care i-a dat brînci în Parlament lui Zanfir Iorguş, un fost pesedist travestit în pedelist. Dar, atenţie, Mironescul nu este politicianul care să renunţe cu uşurinţă la crezul său suprem - jertfa pentru binele şi prestigiul partidului pe care îl reprezintă, adică PD-L. E suficient să evocăm momentele istorice şi isterice de acum patru ani cînd, reamintesc, domnia sa a ajuns peste noapte parlamentar. Doamne, ce s-a mai rugat de el “tata mare” de la Cotroceni, gata să-l înlăture, de dragul lui, pe Tănase Barde, un fost ţărănist travestit în pedelist, de pe liste! În cele din urmă, Mironescul a acceptat numai pe considerentul că partidul i-o cere, ca să ne fie chestiunea clară tuturor. A cerut partidul să mă fac deputat? Da? Atunci, la lupta cea mare, nu pot să refuz! La alegerile parlamentare de anul trecut, uninominalul i-a dat toate planurile peste cap. În noua variantă electorală se iau în calcul voturile şi nu faptele de vitejie, chiar dacă ai recomandare de la “tata mare”, care, după cum aţi constatat cu toţii, vrea să-şi tragă o Constituţie nouă pe post de geacă. Rămas la coada politichiei, Mironescul a anunţat că este gata să se jertfească pentru o funcţie în teritoriu. Nu se întoarce, după cum clama în campania electorală, la vechea sa meserie, navigator, din cîte am înţeles, pentru că partidul are nevoie de el pe uscat. Cu pieptul dezgolit, precum ţăranul din tabloul lui Octav Băncilă, Mironescul s-a oferit să preia o funcţie dragă lui, aceea de director general al Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, un vechi “cuibuşor de nebunii”. Sigur, dacă partidul îi cere să se supună din nou caznelor acestui post de conducere, mizînd, desigur, pe experienţa sa inegalabilă în domeniu şi pe rezultatele de excepţie, chiar dacă nu se văd, obţinute pe parcursul unui mandat anterior. Cu “tata mare” la timonă şi cu Mircea Banias în aripă, s-ar părea că Mironescul este ca şi sacrificat. La prima vedere, pentru că, în realitate, tema jertfei supreme în PD-L s-a modificat substanţial. Mă tem că “tata mare” de la Cotroceni nu-l mai agrează pe cel care ne-a ţinut tot timpul la distanţă pe considerentul că dumnealui are o relaţie specială cu Traian Băsescu. Pe urmă, fundamental în această poveste, s-au inversat rolurile principale. Mircea Banias a ajuns sus de tot, senator şi lider de partid, pe cînd Mironescul a rămas simplu activist. E drept, cu insignă şi panglică de la Moisoiu. Vezi, măi, Mironescule, cum e cînd sapi groapa altuia? În ceea ce îl priveşte pe domnul Banias, trăiesc cu convingerea că domnia sa s-a cam săturat de fiţele Mironescului şi e prea deştept să-l primească pe “dracul” în casă. Cred că Banias are şi acum răni prin părţile moi pe unde i-a frecat Mironescul ridichea cînd era dumnealui director general al APC... Cu un statut net superior în partid şi în plan profesional, Mircea Banias dă semne că vrea să se debaraseze de privirea de sus a Mironescului. Pe de altă parte, din cîte îl cunosc, lui Traian Băsescu nu-i plac politicienii care, în urma rezultatelor obţinute în alegerile locale sau parlamentare, trebuie să repete clasa. Dar, desigur, dacă partidul i-o cere, Mironescul ar urca pe scări, şi nu cu liftul, pînă la etajul opt al clădirii Navlomar. Sigur, nu cu sorcova, ci ca să ocupe postul de director general al ANR. Mironescule, nu e cazul. O să dai acolo peste domnul Paul Brînză, mult mai tare decît tine în materie de profesionalism şi susţinere prezidenţială! E posibil ca partidul să-i ceară Mironescului să tragă pe dreapta. Abia în acest caz am putea vorbi de o jertfă utilă.