Aşa a definit Sergiu Andon sesizarea pe care guvernul a trimis-o Curţii. În week-end-ul trecut, atît politicianul conservator, cît şi Cristian Diaconescu, vicepreşedinte al PSD, au dat două declaraţii „la cald”, consultaţi fiind, pe cale telefonică, de un post de televiziune. Aceste luări de poziţii au fost urmate de multe alte comentarii şi opinii exprimate public, în cele două zile scurse de atunci încoace, însă cei doi lideri au sintetizat cel mai bine situaţia de criză în care ne aflăm.

Gestul premierului, de a recurge la o asemenea manevră, dovedeşte fuga de răspundere politică, însă dezvăluie şi abilitatea primului ministru, consiliat probabil, din umbră, de prietenul său, magnatul Dinu Patriciu. Prevenit asupra eventualelor intenţii ale preşedintelui de a promulga legea cu privire la mărirea salariilor cadrelor didactice, deşi nimeni nu poate băga mîna în foc că se va întîmpla aşa, Tăriceanu şi-a luat această măsură de precauţie. El a invocat un paragraf de lege din Constituţie care prevede obligaţia legiuitorului de a defini punctual, în cazul oricărui proiect ce presupune cheltuieli bugetare, sursele de unde vor veni banii. Adică premierul a suflat şi în iaurt… Dacă Băsescu nu promulgă legea, totul este O.K., dar dacă se întîmplă aşa ceva, primul ministru este acoperit de hotărîrea Curţii, deoarece Sergiu Andon a recunoscut că este foarte probabil ca mult controversata Curte Constituţională să-i dea dreptate lui Tăriceanu. Însă şeful guvernului „uită” că avizul Curţii este doar consultativ, cu rare excepţii juridice, motiv pentru care a dat curs cererii panicate a ministrului de Finanţe, anunţînd că are de gînd să ceară şi întrunirea CSAT, deoarece consideră că revendicările salariale şi perspectiva grevei generale a funcţionarilor publici ar risca să facă România neguvernabilă!

Cristian Diaconescu a fost şi mai explicit, dar şi mai elegant, în declaraţia sa. El a spus că acceptă „criticile politice” aduse PSD-ului, pentru că sîntem într-o perioadă electorală, dar nu este de acord cu jongleriile pe care le folosesc preşedintele şi premierul, deoarece ele dezvăluie rivalităţi dăunătoare, politicianisme pe seama alegătorilor şi o guvernare care „trage cu ochiul la sondaje”, ignorînd interesele reale ale populaţiei. Exact aici doream să ajung şi eu! De patru ani, această guvernare de dreapta, cum îi place lui Mircea Geoană să spună, arată ca un ring de box. Meciul public dintre Băsescu şi Tăriceanu a ajuns să exaspereze electoratul… În spatele lor se războiesc două formaţiuni politice, ca două armate, iar în pauzele dintre reprize, abia mai apucă să strige către gură-cască „Să trăiţi bine!” sau „Ne-am ţinut promisiunile!”, iar mulţimea îi întîmpină cu huiduieli şi fluierături. Ceea ce este mai grav se întîmplă tocmai zilele astea. Această partidă de box a ajuns să antreneze în joc chiar şi organe importante ale statului de drept, cu riscul agravării crizei naţionale.

Cam aşa ceva este „joaca de-a Curtea Constituţională”, dar nu uitaţi că mai există şi proverbul „cînd doi se bat, al treilea cîştigă. Aţi ghicit cine este al treilea, nu-i aşa?