În statul american Georgia, mai precis în localitatea East Dublin, au loc, la începutul lunii iulie, Jocurile de vară ale gâturilor roşii. Milioane de persoane se îndreaptă spre acest orăşel, pentru a aduce un omagiu unui stereotip: sudiştii cu gâtul roşu. „Gâtul roşu” este o poreclă dată americanilor din sud care aparţin clasei muncitoare. Au fost botezate aşa pentru că aveau doar gâtul roşu după o zi de muncă în soare, în timp ce restul corpului nu era deloc bronzat.

Pe durata întregii zile de 5 iulie se organizează jocuri cât se poate de ciudate. Cea mai cunoscută şi cea mai spectaculoasă competiţie este, fără îndoială, Trânta cu burta în noroi. Participanţii se aruncă îmbrăcaţi, cu burta înainte, într-o groapă plină cu noroi. Criteriul de arbitraj îl constituie frumuseţea formelor şi mărimea petei de nămol lăsată pe burtă. Evident, favorizate sunt persoanele mai plinuţe, cu burta cât mai mare. Acestea au şanse mai mari să se murdărească cât mai bine. O serie de alte jocuri fac şi ele deliciul publicului. Se mai organizează, spre exemplu, o competiţie în care participanţii trebuie să caute într-un morman de pungi de gunoi biletul câştigător al marelui premiu. Festivalul i se datorează lui Jeff Kidd şi echipei sale de la postul local de radio WQZY şi a fost iniţiat pe perioada Jocurilor Olimpice de la Atlanta din 1996. Intenţia lor a fost să le ofere spectatorilor Olimpiadei motive să se oprească şi în East Dublin, pe drumul dintre Atlanta şi Savannah, unde erau amplasate terenurile de hockey pe gheaţă. La început, competiţiile atrăgeau în jur de 1000 de participanţi, iar în 2001 s-a ajuns până la 10.000 de oameni. Jocurile aşteaptă participanţi şi spectatori de toate vârstele, fără să impună nicio limită. Singurul sfat ar fi ca participanţii să nu se îmbrace în hainele de duminică pentru că ar putea suferi să vadă cum vor arăta la sfârşitul zilei

Pare ciudat, dar există mulţi amatori practicanţi ai celui mai nou şi mai trăznit tir: cel cu mazărea. Cu o vechime de 45 de ani, Campionatul mondial de împuşcat mazărea este organizat an de an, în iulie, în orăşelul Witcham din Comitatul Cambridgeshire, în Marea Britanie Supranumit Orăşelul verde, Witcham este locuit în majoritate de agricultori, culturile acestora axându-se, cum este firesc, pe mazăre. Regulile acestui sport sunt relativ simple, dacă eşti spectator. Poate intra în concurs orice persoană, indiferent de sex, religie, vârstă, statură, etc. Concurentul poate folosi orice dispozitiv pentru împuşcare, fabricat din orice material, acasă. Tubul prin care se deplasează bobul trebuie să fie însă drept, să nu aibă ajustări în interior, şi să fie utilizat prin suflare. Nu sunt permise dispozitive acţionat fie mecanic, optic sau electric.

Concurenţii, pe umerii cărora atârnă greul, trebuie să sufle boabe de mazăre printr-un tub cu o lungime de 36 de centimetri şi diametrul apropiat de cel al bobului de mazăre (câţiva milimetri) într-o ţintă aflată la 35 de centimetri de tub. Au la dispoziţie 5 boabe de mazăre fiecare, pe care le primesc de la organizatori, aducerea lor de acasă fiind strict interzisă. Ţinta este asemănătoare celei de la tir, un panou de culoare albă, pe care sunt dispuse cercuri concentrice, de diverse culori, având centrul marcat vizibil, cu o culoare stridentă. Diferenţa faţă de ţinta de la tir este că acest centru, unde trebuie să ajungă bobul suflat, este adeziv, proiectilul lipindu-se de lipici şi permiţând juriului să evalueze calitatea tragerii efectuate.

Campionatul mondial de împuşcat mazărea face parte din bâlciul anual organizat în Witcham vara, încă din 1971. Au loc petreceri în aer liber, concursuri diverse, în paralel cu zecile de grătare care ard toată ziua, standurile de îngheţată, băuturi răcoritoare şi dulciuri. Campionatul a fost inspirat de o întâmplare petrecută în urmă cu 46 de ani. Atunci, un profesor de la liceul local, John Tyson, a confiscat de la un elev un dispozitiv prin care contravenientul împuşca cu mazăre colegii. Profesorul a decis să organizeze un concurs care să atragă şi turişti, crescând în acest fel fondurile şcolii şi ale localităţii în care locuia. Concursul a fost un succes imediat şi a devenit principala sursă de fonduri a oraşului. Astăzi, campionatul este transmis în direct în toată Marea Britanie, de trei posturi locale de televiziune