Jocurile Olimpice au mai multe simboluri, care ilustrează în mare parte ideile şi idealurile lui Pierre de Coubertin, părintele olimpismului modern care a spus că la Jocurile Olimpice “nu este important să cîştigi, ci să participi”. Inelele olimpice reprezintă cel mai cunoscut simbol al Jocurilor Olimpice. Cele cinci inele înlănţuite simbolizează unitatea continentelor (cele două Americi sînt considerate un singur continent). Ele apar în cinci culori pe steagul olimpic. Culorile - alb (fondul drapelului), roşu, albastru, verde, galben şi negru - au fost alese astfel încît fiecare naţiune să aibă cel puţin una dintre ele reprezentată pe steagul naţional. Drapelul a fost adoptat în 1914, dar prima ediţie la care a fluturat au fost Jocurile de la Anvers, din 1920.

Deviza oficială este “Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic) şi a fost introdusă la ediţia din 1924. Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, Grecia, şi purtată pînă în oraşul gazdă de atleţi. Joacă un rol important la ceremonia de deschidere şi arde pe tot parcursul Olimpiadei. Torţa olimpică a fost introdusă la Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin.

Mascota olimpică, un animal sau o figură umană, reprezintă moştenirea culturală a ţării gazdă şi a fost introdusă la Jocurile Olimpice din 1968, din Mexic. A început să joace un rol important de la Jocurile Olimpice din 1980 de la Moscova, cu debutul ursuleţului Misha.

Idealurile lui Coubertin sînt, probabil, cel mai bine reprezentate de jurămîntul olimpic: “Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să cîştigi, ci să participi, aşa cum în viaţă nu contează triumful, ci lupta. Esenţial nu e să cucereşti, ci să lupţi bine”.

Franceza şi engleza sînt cele două limbi oficiale ale mişcării olimpice.