Copiii care joacă jocuri video violente nu se transformă în dezaxaţi sau supercriminali însetaţi de sînge, potrivit unei cărţi publicate de doi cercetători de la Harvard. Lawrence Kutner şi Cheryl Olson, de la Harvard Medical School, îşi prezintă opiniile în lucrarea ”Grand Theft Childhood: The Surprising Truth About Violent Video Games and What Parents Can Do”, care a fost publicată luna trecută şi care promite să relanseze discuţiile referitoare la efectele jocurilor video asupra copiilor.

Cei doi cercetători au ajuns la concluzia că jocurile video nu transformă copiii în personaje violente sau criminali, la finalul unui studiu care a durat doi ani, realizat pe mai mult de 1.200 de elevi, în legătură cu atitudinea acestora faţă de jocurile video. Cartea are o abordare diferită faţă de majoritatea studiilor, care au pus accentul pe experimente de laborator ce au încercat să folosească diverse sunete stresante ca metodă de măsurare a agresivităţii. Cercetătorii au stabilit că jocurile video constituie o activitate universală în rîndul copiilor şi, de cele mai multe ori, includ o componentă puternică de socializare.

Studiul a indicat existenţa unei legături între jocuri pentru vîrste mai mari şi comportamentul agresiv. Cercetătorii au stabilit că 51% dintre băieţii care au jucat jocuri destinate persoanelor cu vîrste de peste 17 ani au fost implicaţi în bătăi în ultimul an, comparativ cu doar 28% dintre cei care nu joacă acest tip de jocuri. Acest lucru este mai evident în cazul fetelor care joacă jocuri video, 40% dintre cele care au jucat jocuri violente fiind implicate în incidente în ultimul an, comparativ cu doar 14% dintre cele care nu au jucat astfel de jocuri. Unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri a fost popularitatea jocurilor destinate adulţilor în rîndul publicului feminin. De fapt, seria de jocuri ”Grand Theft Auto” este cel de-al doilea cel mai popular joc după ”The Sims”, un fel de casă a păpuşilor virtuală.

Mai sînt necesare şi alte studii, pentru că datele obţinute pînă acum arată numai o corelare a informaţiilor şi nu o legătură de cauzalitate. Nu este clar dacă jocurile provoacă agresivitate sau dacă tinerii agresivi sînt atraşi de jocurile violente. Cercetătorii au încercat să plaseze jocurile video şi în contextul mai larg al culturii populare. Neliniştea multor părinţi în legătură cu jocurile video reflectă temerile existente în momentul în care filmele, cărţile de benzi desenate şi televiziunea au devenit populare. Cartea semnată de Lawrence Kutner şi Cheryl Olson face apel la o abordare de bun simţ, care să ia în calcul toate caracteristicile copiilor ce joacă jocuri video. Certurile frecvente, notele proaste şi jocul de jocuri video pe perioade îndelungate pot fi semnalul unor probleme.