Preşedintele Comisiei Europene a răspuns, marţi, întrebărilor adresate de liderii grupurilor politice din PE privind domeniul energetic şi componenţa viitoarei Comisii. O posibilă nouă criză a gazelor şi desemnarea viitorilor comisari au fost cele mai importante întrebări la care Jose Manuel Barroso a răspuns. Acesta a anunţat că a primit candidaturile tuturor celor 27 de state membre pentru funcţiile de comisar, admiţând presiuni din partea unor state, dar asumându-şi întreaga responsabilitate. Pentru distribuirea portofoliilor, cu excepţia celui de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe, care revine Marii Britanii, Franţa pare că îl va primi pe cel al Pieţei Interne şi, posibil, al Serviciilor Financiare, Germania pe cel al Energiei sau Industriei, Olanda pe cel al Comerţului, Spania pe cel al Economiei sau Concurenţei, Italia pe cel al Transporturilor, Danemarca pe cel al acţiunii împotriva Schimbărilor Climatice, România pe cel al Agriculturii, Bulgaria pe cel al Extinderii, Polonia pe cel al Bugetului, Estonia al Administraţiei, iar Suedia pe cel pentru Drepturi Fundamentale. Anunţul privind compoziţia finală a Comisiei este aşteptat la sfârşitul lunii.

Europenii poartă negocieri intense şi privind crearea, începând cu 1 decembrie, a unui nou serviciu diplomatic al UE, o instituţie cu peste 10.000 de funcţionari a căror misiune este de a face politica externă europeană mai coerentă şi mai vizibilă. Din moment ce oficialii europeni au ajuns la un acord privind desemnarea lui Herman Van Rompuy ca preşedinte al UE şi a lui Catherine Ashton în funcţia de Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Securitate Comună, atenţia este îndreptată asupra conturării atribuţiilor serviciului de acţiune externă european. Acestea sunt în continuare formulate foarte vag în Tratatul de la Lisabona prin intermediul căruia a fost format.

Este vorba despre a consolida politica externă şi securitatea comună, în mare parte dirijate de statele naţionale, şi celelalte aspecte comunitare referitoare la relaţiile externe ce ţin de atribuţiile Comisiei Europene, respectiv politica de vecinătate sau acordurile de asociere. În practică, acest lucru va însemna fuziunea serviciului actualului Înalt Reprezentant al UE pentru Politică Externă, Javier Solana, cu cel al comisarului pentru Relaţii Externe, Benita Ferrero-Waldner. Celor circa 7.000 de funcţionari li se vor adăuga diplomaţii detaşaţi de serviciile diplomatice ale statelor membre, ce vor reprezenta o treime din efectivul total. Definirea acestui nou serviciu revine în mare parte pe umerii lui Catherine Ashton. Confruntat însă cu state ce nu vor să renunţe la suveranitatea lor, Parlamentul European, care dispune de puterea controlului bugetar şi de a aproba numirea lui Catherine Ashton, intenţionează să-şi pătreze un drept de supraveghere maximă.

UE are cu adevărat nevoie de o mai bună coordonare a acţiunilor sale externe şi de o ameliorare a capacităţilor sale în privinţa gestionării crizei. Se speră prezentarea într-o manieră mai unită odată cu transformarea celor 120 de delegaţii ale Comisiei Europene în delegaţii ale UE. Dacă structura se consolidează, acestea ar putea să înlocuiască reprezentanţele diplomatice ale celor 27 de state membre începând cu ţările mici. În situaţia unui eşec de a le înlocui, rotirea noilor generaţii de diplomaţi între instituţiile naţionale şi serviciul european ar putea atenua rivalitatea care există în prezent între diplomaţiile naţionale şi UE.