Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a anunţat marţi, la finalul unei întrevederi cu premierul ceh, Jan Fischer, a cărui ţară deţine preşedinţia semestrială a UE, că este candidat pentru un al doilea mandat la conducerea CE. Jan Fischer a precizat că urmează să înceapă consultări pe această temă cu celelalte ţări din UE, care trebuie să-şi dea acordul, începînd printr-o întrevedere, marţi, cu cancelarul Angela Merkel, la Berlin. De altfel, Angela Merkel a anunţat că susţine candidatura lui Barroso.

Opt lideri social-democraţi europeni lansau, săptămîna trecută, un apel pentru constituirea unui front comun împotriva lui Jose Manuel Barroso, un fost militant maoist devenit liberal convins. Rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European, desfăşurate săptămîna trecută, confirmă însă că formaţiunile de centru-dreapta care îl susţin pe fostul premier portughez pentru un nou mandat vor rămîne forţa politică dominantă în PE. Barroso beneficiază şi de sprijinul a trei premieri de stînga - portughezul Jose Socrates, britanicul Gordon Brown şi spaniolul Jose Luis Rodriguez Zapatero. Anumite ţări solicită ca realegerea lui Barroso să fie decisă la summit-ul european de joia şi vinerea viitoare, de la Bruxelles. Dar Franţa ar prefera ca desemnarea definitivă să nu intervină decît după ce irlandezii vor vota din nou pe tema Tratatului de la Lisabona, care trebuie să faciliteze luarea de decizii în cadrul UE şi reformarea organizării Comisiei. Viitorul preşedinte al Comisiei va trebui de asemenea să fie aprobat de Parlamentul European. Conservatorii, dintre care face parte şi Barroso, au cîştigat alegerile de duminică, dar ei sînt departe de a avea majoritatea absolută şi au nevoie de o alianţă cu alte partide.

Chiar dacă Barroso nu are niciun rival în prezent, niciun alt nume nefiind avansat, el şi-a păstrat moderaţia. ”Cred că pe timp de criză, avem nevoie de o Comisie puternică şi de o Uniune Europeană puternică”, a subliniat Barroso. El a răspuns astfel criticilor care i-au reproşat în ultimele luni că a reacţionat tîrziu la criza financiară şi economică. Fostul premier belgian Guy Verhofstadt, candidat necîştigător în faţa lui Barroso, în 2004, subliniase recent că, ”în contextul crizei, ne trebuie o Comisie cu o strategie. Aceasta din prezent nu o are”.

Alegerile europene au sporit şansele polonezului Jerzy Buzek de a deveni preşedinte al PE

Şansele politicianului polonez Jerzy Buzek de a deveni preşedinte al PE au crescut după alegerile europarlamentare, relatează ”Gazeta Wyborcza”. Chiar şi Italia acceptă acest lucru, deşi italianul Mario Mauro este principalul rival al lui Jerzy Buzek. Şansele lui Buzek au crescut vizibil după rezultatele bune înregistrate de coaliţia Platoforma Civică - Partidul Poporului Polonez (PO-PSL) în alegerile europene, dar şi pentru că eurodeputaţii germani vor domina grupul Partidului Popular European - Democraţii Europeni (PPE-DE). Premierul Poloniei, Donald Tusk, a discutat deja cu Joseph Daul, actualul şi posibilul viitor preşedinte al Grupului PPE-DE, iar acesta s-a oferit să joace rolul de mediator între Varşovia şi Roma.

Noii eurodeputaţi îşi vor prelua mandatul oficial în cadrul sesiunii inaugurale de la 14-16 iulie

Cei 736 de deputaţi europeni aleşi săptămîna trecută se vor reuni la Strasbourg, între 14 şi 16 iulie, în cadrul sesiunii constitutive a PE, pentru a-şi prelua mandatele şi a alege preşedintele şi vicepreşedinţii instituţiei. Noii aleşi îşi vor prelua mandatul oficial în deschiderea sesiunii, în urma transmiterii numelor lor către PE, de către autorităţile naţionale competente. În cadrul sesiunii inaugurale vor fi aleşi preşedintele PE, 14 vicepreşedinţi şi şase chestori, care vor forma Biroul, organismul de reglementare al Parlamentului, care stabileşte proiectul preliminar de estimare bugetară şi ia decizii cu privire la probleme administrative, de personal şi de organizare. Rezultatele alegerilor anticipează schimbări politice înainte de reluarea activităţii Parlamentului, care va trebui să abordeze, printre altele, reglementarea pieţelor financiare şi combaterea schimbărilor climatice.

Europarlamentarii îşi vor începe activitatea de la mijlocul lunii iunie, la Bruxelles, unde se vor reuni în cadrul grupurilor politice, pentru a pregăti sesiunea de la Strasbourg. De asemenea, vor avea loc negocieri, deoarece în urma alegerilor, mulţi deputaţi au rămas în afara grupurilor parlamentare. În sesiunea din iulie, Parlamentul European va trebui să aprobe şi noul preşedinte al Comisiei Europene. Şefii de stat şi de guvern vor trebui să nominalizeze un candidat pentru această funcţie, la consiliul european din 18-19 iunie, misiunea PE fiind aceea de a aproba sau respinge candidatura propusă. În urma unei schimbări în regulamentul Parlamentului European, preşedintele Hans-Gert Poettering, care tocmai şi-a încheiat mandatul, ar putea prezida şedinţa de deschidere a sesiunii, în locul celui mai vîrstnic deputat. Comisiile PE se vor reuni pentru prima dată în noul mandat începînd cu 20 iulie.

Comitetul Helsinki din SUA consideră îngrijorătoare ascensiunea extremei-drepte după euroalegeri

Conducerea Comitetului Helsinki din SUA consideră că ascensiunea extremei-drepte în nouă ţări din UE, printre care şi România, în urma alegerilor europene, arată o tendinţă îngrijorătoare, informează un comunicat al Comisiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (Comitetul Helsinki din SUA). În comunicatul preşedintelui Comitetului Helsinki din SUA, senatorul democrat Benjamin Cardin şi al co-preşedintelui acestui organism din SUA, congresmanul democrat Alcee Hastings, se precizează că ţările în care s-a înregistrat o ascensiune a formaţiunilor de extremă dreapta în cadrul alegerilor pentru PE sînt Austria, Danemarca, Finlanda, Grecia, Ungaria, Italia, Olanda, România şi Marea Britanie. ”Numeroase partide din aceste ţări au avut platforme xenofobe, rasiste, antimusulmane şi antisemitice”, a declarat Cardin, potrivit comunicatului. Alcee Hastings consideră că ”este ironic că într-un moment în care americanii au ales primul preşedinte afro-american, Europa pare să alunece în trecut şi să devină mai puţin tolerantă cu diversele sale populaţii. Acest rezultat are ramificaţii potenţiale pentru imigraţie, discriminare şi alte politici în Europa şi ar putea conduce la o mai mare acceptare a antisemitismului şi altor atitudini negative faţă de minorităţi”.