Reprezentanţii mass-media au participat, ieri, la un zbor de antrenament, cu un elicopter Black Hawk, în cadrul exerciţiului militar bilateral româno-american ce se desfăşoară de la începutul acestei luni, în zonele Kogălniceanu, Babadag şi în poligonul Cincu. Aeronava a intrat în dotarea armatei americane încă din 1978 şi de atunci este folosită cu succes în scopuri de patrulare, transport, însoţire de convoaie, desant şi salvare. Zborul de ieri, a avut rolul să stabilească cea mai rapidă rută aeriană dintre aeroportul Mihail Kogălniceanu şi Babadag. Consilierul Comandantului Forţei Operaţionale Întrunite Est, plt. adj. pr. Angel C. Clark-Davis spune că programul militarilor începe la ora 6.30 şi se termină la ora 17.00. Se pare că americanii preferă să-şi petreacă timpul liber în staţiunile Mamaia şi Neptun, apreciază gastronomia, naturaleţea românilor şi se simt bine în mijlocul unui popor pe care îl percep ca pe un aliat natural prin modul de gîndire şi al valorilor comune. Următorul “popas” al americanilor îl va constitui Novo Selo, o bază militară din Bulgaria (asemănătoare ca decor cu Babadagul -n.r.), aflată la 70 km de oraşul Burgas, unde se vor desfăşura exerciţii asemănătoare cu cele din România. Participarea va fi tripartită, compusă din militari americani, români şi bulgari.

Rolul mass-media în cadrul exerciţiilor militare multinaţionale

O tradiţie nefericită a creat, nu doar în România, un soi de mentalitate medievală în rîndul unei părţi a societăţii prin care imixtiunea presei în mediul militar era privită cel puţin cu supiciune şi ostilitate. Odată cu consolidarea sistemelor democratice, rolul mass-media a devenit unul major în aproape orice conflict de pe mapamond. S-a conturat o noua funcţie a jurnalismului, de la spectator pasiv, la participant activ, prin prezenţa corespondenţilor în teatrele de război, peste tot în lume. Prezenţa jurnaliştilor ca reprezentanţi, forţă şi garanţie a societăţii civile a fost rapid implementată în modul de acţiune şi desfăşurare a armatelor ţărilor democratice. Intimidarea sau blocarea accesului presei într-o anumită zonă de conflict a devenit un motiv suficient pentru demontarea morală a părţii agresoare. Participarea mass-media în teatrele de operaţii poate influenţa inclusiv soarta războiului, iar istoria recentă a SUA a demonstrat că pot fi conflicte cîştigate în teren, dar pierdute acasă. O lecţie rapid asumată de armată care a înţeles că segmentul militar nu trebuie să se manifeste cu ostilitate împotriva societăţii civile care o tutelează, ci în acord cu factorul politic care guvernează societatea civilă. Nu întîmplător prezenţa presei a devenit un simbol al democraţiei alături de militarii pactului nord-atlantic. Un simbol care a contribuit major şi a dimensionat succesele militare. Pornind de la acest principiu, în prezent aproape orice acţiune militară sub drapel NATO implică şi o componentă mediatică care garanteză transparenţa şi profesionalismul forţelor militare în ochii naţiunilor membre ale pactului nord-atlantic. Forţa unei camere în mijlocul sau împotriva miilor de arme letale mai poate avea o însemnătate în funcţie de scopul în care este folosită informaţia: reprezintă victoria şi în garanţia individului împotriva sistemului totalitar sau dimpotrivă, naşterea unui nou tip de totalitarism, cel care îi cruţă viaţa, dar îi manipulează conştiinţa. Tocmai din acest motiv o armată modernă trebuie să fie prudentă în a evita suspiciunea societăţii care o creditează.