Prezidentului îi plac oamenii-jucărie. Este în firea unui preşedinte jucător să se dea în vînt şi în bărcuţe pentru tot felul de figuri şi figurine. Omul-jucărie poate fi uşor de condus dacă este bine uns, dat fiind faptul că el circulă pe sîrmă sau pe frînghie. Prezidentului îi place să se joace, cît este ziulica de mare, cu telecomanda. Apasă pe butoane şi omul-jucărie se prezintă la el cu plecăciuni japoneze. Aluatul omului-jucărie constă în lipsa lui de verticalitate, tăria bucilor, în ce priveşte încasarea de şuturi în fund, capacitatea de a se face preş prin simpla lui butonare. Zestrea de oameni-jucărie s-a îmbogăţit după ultimele directive cotroceniste, fiind cooptate noi figuri şi figurine. Păpuşelele blonde, care funcţionează pe bază de sonerie şi bileţele roz, bine siliconate, se numără printre preferinţele sale. O categorie aparte este reprezentată de păpuşile Boc de la Partidul Democrat. Uşor aplecate, dar, la nevoie, şi bine zgîlţîite, ele spun din adîncul inimii lor de mucava: „Conducătorul nostru iubit” şi „Băsescu şi poporul ne-au furat electromotorul”. Păpuşica Boc deţine recordul la capitolul politică minionă. Specialiştii în jucării prezidenţiale au lansat noi prototipuri şi modele gen gloată sau mulţime. Bine teleghidate din culisele politichiei, acestea răspund exigenţelor preşedintelui în materie de popularitate şi băi de mulţime. La prima vedere, prezidentul nostru ar trebui să fie, ţinînd cont de numărul mare de jucării pe care le are la dispoziţie, mulţumit şi fericit. Dar, ştiţi cum este în viaţă, nu-i chiar aşa! Prezidentul plînge şi acum, chiar cu draci în vene, pentru că e tare drăcos!, că nimeni nu a fost în stare să-i dea în dar un premier-jucărie. E drept, el a ales cu mînuţa sa jucăria din fruntea Guvernului, dar… s-a fript, pentru că i s-au terminat bateriile prea repede! O vreme, dacă îmi aduc eu aminte, a funcţionat după cum era butonat, transformîndu-se, după comanda prezidentului, în tot ce poftea dumnealui, căţeluş, preş etc. Ce fericit era prezidentul, mai ales că premierul-jucărie încasa cu stoicism toate castanele care îi erau atribuite! În cele din urmă, termenul de garanţie s-a dovedit a nu corespunde cu realitatea. Spre surprinderea prezidentului şi a aliaţilor din Partidul Democrat, premierul-jucărie s-a defectat şi a început să nu mai percuteze la comenzile venite dinspre Cotroceni. Una spunea prezidentul, alta făcea el! Băsescu îi arăta o direcţie, că doar el l-a luat de mînă şi l-a plimbat în timpul campaniei electorale, iar premierul-jucărie o tot lua pe contrasens! A dat prezidentul cu jucăria sa de toţi pereţii! Degeaba, premierul-jucărie o lua tot pe contrasensul Cotrocenilor! A încercat să o desfacă şi să o demonteze de pe suportul de premier. Aiurea. Nervos din fire, prezidentul scîncea, „Vleau jucăria mea”. A vrut să-l schimbe de nenumărate ori pe premierul-jucărie, optînd, după cum întreaga noastră naţiune a aflat, pentru premierul-robot şi bolnav. „Vleau un plemier robooooot!” Premierul are o slăbiciune pentru activiştii-robot din Partidul Democrat, care nu fac comentarii, nu refuză, doar execută: „Am înţeles”, „Săăăăăă trăiţi”, “Iţi”. În politichia noastră, robotizarea unor activişti a ajuns de multă vreme pe culmile performanţelor mondiale, dar, cu toate acestea, prezidentul nu este mulţumit de randamenul jucăriilor politice pe care le are la îndemînă. Pe lîngă jucărelele cu care ghidonează serviciile speciale, i-ar sta bine cu roboţi în Parlamentul României! Ca aventurier pe mările şi oceanele lumii, prezidentului-jucător îi plac la nebunie jucăriile-capcană şi laptele care atrage musca liberală. Deşi s-a interzis folosirea pe scară largă în politichie a artificiilor şi fumigenelor de tot felul, prezidentul se joacă satisfăcut cu petarde zgomotoase. Ca să nu se expună, ca şi în cazul castanelor, le aruncă cu mîna altuia. Sînt şi alte jucării la modă care fac mult zgomot pentru nimic!