Universitatea „Ovidius” a sărbătorit, vineri şi sâmbătă, spiritul junimist, la 150 de ani de la înfiinţarea societăţii „Junimea”, întemeiată la Iaşi, în 1863, de Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Theodor Rosetti. Evenimentul aniversar s-a desfăşurat sub forma unei conferinţe, „Junimea şi impactul ei după 150 de ani”, organizată de Facultatea de Litere şi Facultatea de Arte, prin Centrul de Cercetare şi Dezvoltare Profesională „Studiile Româneşti în Context Internaţional” (STUR) şi Centrul de Cercetare şi Creaţie Artistică „Euxin”. Diferite din punct de vedere al abordării, comunicările ştiinţifice, susţinute de cadre didactice de la universitatea constănţeană şi de invitaţii din Târgu Mureş şi Iaşi, s-au concentrat în jurul personalităţilor unor junimişti reputaţi: Maiorescu, Eminescu şi Caragiale, ale cărui piese de teatru sunt atât de actuale.

„VERONICA MICLE ERA APRECIATĂ PENTRU VOCEA DE MEZZOSOPRANĂ” Una dintre comunicări a adus în atenţia participanţilor un subiect mai puţin cunoscut: apetenţa pentru muzică a junimiştilor. „Junimiştii au iubit muzica. Vasile Alecsandri cânta la orgă şi obişnuia să-l acompanieze pe fratele său, Iancu, ofiţer de carieră, care cânta la vioară. Fraţii Leon şi Iacob Negruzzi cântau la pian şi flaut. Ca student, Iacob Negruzzi, mare admirator al muzicii de operă, a făcut o mare pasiune pentru celebra soprană Adelina Patti, cea care avea să cânte la Bucureşti, în anul 1886. Nicu Burghele şi istoricul A.D. Xenopol erau pianişti recunoscuţi. Petre Carp obişnuia să cânte la patru mâini cu Burghele, iar Veronica Micle era apreciată pentru vocea de mezzosoprană. Titu Maiorescu a fost un mare iubitor de muzică. A învăţat să cânte la flaut şi violoncel, fiind capabil să descifreze o partitură”, a scris în comunicarea sa, „Junimiştii şi muzica”, prof. univ. dr. Mariana Popescu. Deşi nu a putut fi prezentă la eveniment din motive obiective, comunicarea sa a fost prezentată de colega sa, dr. Ruxandra Mirea.

LECTURILE JUNIMIŞTILOR „Un fapt mai puţin cunoscut, dar menţionat în istoria literaturii române este acela că cel care venea la „Junimea“ aducea cu el şi lecturile sale. De exemplu, Vasile Pogor era recunoscut că îşi schimba adesea opiniile în funcţie de cărţile pe care le citea şi adesea se spunea, mai în glumă, mai în serios: „Vasile Pogor a citit o nouă carte, deoarece vine cu o nouă idee”. Când era budist, când era orientalist, când era creştin, când era adeptul lui Chateaubriand. Colegii de la „Junimea“ adesea făceau haz pe tema acestei schimbări peste noapte a lui Vasile Pogor”, a spus bibliograful dr. Corina Apostoleanu, de la Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman”, în comunicarea „Junimiştii şi lecturile lor”. De asemenea, aceasta a menţionat că Ion Creangă avea în lada sa de cărţi, numită bibliotecă, colecţiile tuturor revistelor literare importante din epocă, precum „Curier de ambele sexe”, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” sau „Fântâna Blanduziei”. „În aceeaşi ladă se găseau şi lucrări în limba franceză şi chiar un volum în limba engleză, motiv pentru care istoricii şi criticii literari s-au întrebat dacă, cu adevărat, Ion Creangă putea citi în engleză”, a mai spus dr. Corina Apostoleanu.

Societatea „Junimea” a apărut la Iaşi, în 1863, fiind întemeiată de Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi şi Theodor Rosetti, beneficiind de o editură, o tipografie şi o revistă de mare prestigiu, „Convorbiri literare”, înfiinţată în 1867. Junimismul este considerat de specialişti ca fiind cea mai amplă mişcare culturală şi ideologică din România, din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea.