Sînt politicieni care îşi descoperă brusc vocaţia de talentaţi şi neînfricaţi înotători. Practic, în fiecare politician de acest gen se cuibăreşte un salvamarist bine instruit să facă pluta. Precum Tarzan, adică prin strigăte specifice de luptă, ne anunţă că sînt gata să dea piept cu valurile politichiei. Ce grozăvie! O nebunie! Desigur, la nivelul cel mai înalt, pentru că şi aici există o ierarhie, se plasează salvatorii naţiunii. Dintre ei, pentru că, în politică, salvatorii reprezintă un nucleu guraliv aparte, se detaşează net Traian Băsescu, preşedintele ţării, care salvează tot ce îi iese în cale. Mai nou, după cum s-a exprimat într-o adunare populară, s-a angajat să ne salveze de criză. Poate de criza de măsele, cunoscute fiind minusurile naţiunii în materie de dantură. Din linia a doua a salvatorilor nativi şi cu aplecare religioasă face parte domnul Becali, care, fiind preocupat şi dumnealui de binele naţiunii, abia s-a salvat din arestul preventiv. Faţă de cei menţionaţi mai sus, salvatorul de partid este un visător fără pereche, uneori naiv, capabil să joace rolul americanilor de pe vremea cînd bunicii noştri aşteptau sosirea capitalismului cu bombardierele care survolau spaţiul nostru aerian. Navigînd pe pluta politichiei, copie fidelă a plutelor de pe Bistriţa, înmatriculate la Constanţa cu indicativul GUV, Dănuţ Culeţu ne anunţă, cu pîlnia sindicală la gură, că e gata să preia conducerea municipală sau judeţeană a PNL Constanţa. Înţeleg că asta este singura modalitate prin care domnia sa, în calitate de salvator fruntaş, poate stopa regresul liberal. Fostul prefect al judeţului a luat piuitul opiniei publice printr-un gest de un rar sacrificiu de partid, unic poate în analele salvărilor naţionale de după revoluţie. Ca să poată arunca la fix colacul de salvare, manevră vitală în acţiunile preliminare de dinaintea respiraţiei artificiale gură la gură, Dănuţ Culeţu s-a sacrificat pe sine însuşi ca un martir ce este! De fapt, trebuie să recunosc, în politică sînt din ce în ce mai puţini martiri veritabili, situaţie pe care o cataloghez ca fiind mai mult decît regretabilă. Domnul Culeţu este o excepţie. Ca să poată să-şi salveze partidul de la un dezastru anunţat, s-a aruncat de pe pluta politichiei în mare cu mîinile goale. Mai întîi de toate, a renunţat la postul de inspector guvernamental oferit în dar de Boc tuturor prefecţilor lăsaţi la vatră! De ce? Chemarea partidului s-a dovedit a fi mult mai puternică şi mai sfîşietoare decît interesul faţă de un post, fie el şi guvernamental! Mistuit de flăcările sacrificiului suprem, fostul prefect a renunţat la un loc călduţ şi s-a înrolat, atenţie, de bună voie şi nesilit de nimeni, în rîndurile PNL! Faţă de semnificaţiile acestui gest unic, eroismul dorobanţilor la Griviţa, pe strada Griviţei, păleşte bine de tot. La început, după ce a anunţat că doreşte grabnic să revină în PNL, nu am înţeles prea bine unde bate domnul Culeţu. Ultimele sale declaraţii de presă au risipit ceaţa în care era învăluită pluta sa politică. E limpede că se vrea preşedinte! Măi, să fie! Aşa, cum să zic, brusc şi direct! Doar ca preşedinte al PNL, la judeţ sau, în cel mai rău caz, la municipiu, că tot e locul vacant după demisia lui Matei, poate să-şi etaleze capacitatea sa creatoare de salvator de partid! Altfel, nu e niciun chichirez… Deunăzi, un alt salvator de partid, l-am numit pe Ionel Chiriţă, vorbea despre “juniorii” şi “nucleul îmbătrînit” din PNL Constanţa. Acum îmi explic de ce, atunci cînd a atacat “nucleul îmbătrînit”, nu a făcut nicio referire la domnul Culeţu, pe care l-a trecut tacit la... ”juniori”. Ca doi buni salvatori de partid ce sînt, domnii Culeţu şi Chiriţă se înţeleg de minune. Sigur, ultimul din coadă se află într-un mai vechi conflict intern cu Puiu Haşotti. De altfel, din această cauză, ca la pod la Hîrşova, a scos aparatul de taxare pentru plata unor poliţe. În ceea ce îl priveşte pe fostul prefect, care s-a străduit să pună beţe în roate administraţiei Mazăre, sînt curios să văd cine o să-l susţină în tentativa sa de a prelua şefia partidului! Cu excepţia lui Chiriţă, nu văd prea mulţi “juniori” dispuşi să-l ducă pe umeri pînă la victoria finală…