În aceeaşi zi în care procuratura dădea N.U.P. (adică \"neînceperea urmăririi penale\", ca să fiu sigur că pricepe toată lumea) în cazul fraudei comise de Roberta Anastase, penitenciarul Rahova îl elibera pe senatorul PSD Cătălin Voicu, după un an şi patru luni de la arest \"preventiv\". Manevra a semănat de la o poştă cu un fel de \"lege a compensaţiei\", deşi efectul public a fost exact invers, lăsând impresia că Parchetul este pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă...

În dreptul roman se spunea că \"justiţia trebuie să fie oarbă şi să judece pe oricine fără milă, ură sau părtinire\", idee din care s-a născut acea statuie clasică, reprezentând o fecioară legată la ochi, ce ţine în mână o balanţă. Dacă păstrăm tot registrul metaforic, în raport cu antichitatea, atunci putem spune că justiţia portocalie din România de azi e mai curând o \"curvă\", pardon de expresie, decât o fecioară! Adică tu decizi \"nevinovăţia\" preşedintei Camerei Deputaţilor, după o hoţie parlamentară săvârşită în văzul televiziunilor şi al naţiunii, altfel spus, o infracţiune publică aproape fără precedent care a avut câteva milioane de martori, în schimb bagi la puşcărie \"preventiv\" un inculpat căruia nu i-ai dovedit vinovăţia şi al cărui proces penal tărăgănează ca un melc, arătând astfel că te interesează să ţii închis un politician al opoziţiei, nu să elucidezi un caz... Asta este \"dreptatea\" şi \"fecioria\" justiţiei române de acum?

Am sentimentul că \"cineva\" încearcă să ne \"aburească\", pentru a confunda o prostituată o fecioară, care este oarbă doar în faţa adevărului, iar dacă rămâne legată la ochi, trage cu urechea la ce i se spune pe telefonul celular, chiar dacă acest aspect nu exista în antichitate.