Cât de eficientă este justiţia românească? Răspunsul îl ştim cu toţii. Scăpatul de puşcărie este deja sport naţional, practicat îndeosebi de elitişti, parveniţi, băieţi deştepţi şi beizadele cu mai multă cocaină decât leucocite. Evadările lor sunt transmise live, comentate şi analizate de zici că te uiţi la un meci de golf sau la un concurs de echitaţie. În concluzie, întrebarea corectă ar fi „cât de ineficientă este justiţia românească?”. Foarte. Şi e şi oficial, de ieri, pentru că cei de la Comisia Europeană au făcut o analiză amănunţită a sistemului, pornind de la lupta împotriva corupţiei şi ajungând până la performanţele sublime, dar inexistente, ale Agenţiei Naţionale de Incompetenţă... ah, scuze, de Integritate. CE a făcut 19 (nouăsprezece!!!) recomandări României, în ceea ce priveşte reformarea justiţiei. Dacă ar fi făcut încă una, probabil că ar fi trebuit să dărâmăm totul şi să o luăm de la capăt. Indicat ar fi să facem asta oricum, dar ce înseamnă „19” pentru un Guvern fără credibilitate, cu o cotă care tinde spre zero şi care şi-a clădit deja o reputaţie de rebel al comunităţii politico-administrative din UE, fiind campionul absolut al procedurilor de infringement deschise de CE? „19” e de bine, ar spune premierul, pentru care şi un plus de 0,1% al PIB-ului înseamnă o performanţă notabilă. Care au fost concluziile CE? ANI aplică prea puţine sancţiuni, iar cele date sunt nesemnificative. Nicio surpriză aici. Deciziile instanţelor pe conflictele de interese în zona achiziţiilor publice vin cu întârziere. Clar. Lupta împotriva corupţiei este împiedicată de inabilitatea autorităţilor de a recupera şpăgile, cartoanele de ţigări şi sticlele de whisky. N-are sens să continuăm. Te şi miri că europenii au investit bani în realizarea studiului. Pentru noi, concluziile CE ţin de cultură generală.