De ziua Republicii, când puterea a fost salutată de mulţimi cu huiduieli tricolore şi aplauze portocalii, justiţia românească ne-a făcut un cadou otrăvit! Exact în ajunul zilei naţionale fusese dată publicităţii motivarea instanţei de judecată în sentinţa procesului dintre Traian Băsescu şi Dinu Patriciu, în care preşedintele îl acuzase pe magnatul liberal, acum doi ani, că i-a afectat imaginea publică printr-o calomnie deja celebră. Toţi s-au repezit să comenteze şi de atunci gura nu le mai tace, ca să parafrazăm versul faimoasei noastre balade autohtone. Dar numai doi comentatori, anume Mugur Ciuvică şi Aurelian Pavelescu, au ştiut să pună degetul pe rană, restul gazetarilor cam bătând câmpii cu o nesfârşită graţie polemică...

Pe scurt, completul de judecată s-a contrazis singur, dar mai grav decât atât rămâne rămâne faptul că s-a creat un precedent periculos pentru presă. Mai întâi, instanţa decide, deşi nu fusese întrebată, cum se recunoaşte chiar în motivaţie, că Traian Băsescu l-a îmbrâncit, totuşi, pe acel copil, la întâlnirea electorală din 2004. Asta ce înseamnă? În mod logic, asta ar fi însemnat că Dinu Patriciu nu a comis nicio calomnie! Dar judecătorul, necerându-i-se în actul de acuzare al preşedintelui, culmea ironiei, să judece aşa ceva, după ce şi-a permis acest \"comentariu\" juridic, ca un privitor de la mantinelă, merge mai departe, intră abia după acest episod, care este o binevenită, însă inutilă \"şopârlă\", în fondul chestiunii reclamate de Traian Băsescu şi admite, în mod absurd, după ce anterior o negase, culpa calomniei, pe motiv că dezvăluirea publică a magnatului liberal este tardivă şi făcută cu premeditare într-o perioadă electorală, pentru obţinerea de beneficii politice... Mă scuzaţi pentru fraza kilometrică, dar am fost nevoit să rezum totul dintr-o suflare! Aţi mai pomenit vreodată un asemenea raţionament, în care omul legii se scarpină cu mâna dreaptă, la urechea stângă? \"Daunele\" de 50 de bani nici nu mai merită comentate... Dacă aş fi în locul lui Dinu Patriciu, m-aş duce cu procesul până la CEDO, unde aş câştiga sigur.

Poate sunteţi curioşi să aflaţi care este precedentul periculos pentru presă produs de sentinţă. Această hotărâre judecătorească va putea fi invocată, de acum înainte, în cazuri similare, de orice instanţă, fiind folosită ca \"argument\" în motivaţia viitoarelor sentinţe de calomnie, ceea ce îi face pe ziarişti mult mai vulnerabili în faţa politicienilor corupţi, expunându-i riscului unor procese asemănătoare mai frecvent.

Iar absurdul situaţiei provocate de un asemenea \"raţionament\" juridic se traduce în următorul fel: când afli, tu, ca jurnalist, ceva compromiţător despre un politician, ori dezvălui cât mai repede detaliile, ori aştepţi să se termine campania electorală, fiindcă tot ce spui în timp de \"război\" este mult mai grav decât în timp de \"pace\", chiar dacă informaţiile sunt aceleaşi... Curat murdar, mon cher!