Criza mondială şi recentele măsuri anunţate de Traian Băsescu, deghizat în prim ministru, mi-au adus aminte de ultimul film al lui Alexandru Solomon, la care face aluzie şi titlul editorialului de faţă. După 20 de ani de libertate, răstimp în care, aşa cum ironic sugerează şi filmul documentar \"Kapitalism - reţeta noastră secretă\", emblema comunistă a secerei încrucişate cu ciocanul a fost înlocuită cu simbolul grafic al dolarului american, românii se văd confruntaţi cu spectrul unei sărăcii severe. Şi pentru că, exact cum spune una dintre Legile lui Murphy, \"ceea ce începe prost se termină şi mai prost\", începem şi noi să ne dăm seama că nu prea avem alternative, mai ales dacă urmărim evenimentele care se petrec acum în Grecia. Din acest motiv, presupusele greve şi proteste sociale româneşti ce vor urma nu vor rezolva mare lucru, dovadă că nici vecinii greci nu au reuşit să schimbe ceva. Dar sărăcia îl face pe român să se gândească la bogăţie... Frumos ar fi să nu invidiem pe nimeni, ba chiar să-i admirăm pe cei care au reuşit să facă bani, deoarece afacerile lor ne oferă şi nouă locuri de muncă, tocmai astăzi, când statul este din ce în ce mai sărac şi mai zgârcit! Din păcate, fie şi după două decenii de la prăbuşirea comunismului, la noi continuă să existe faimoasa mentalitate păguboasă exprimată prin \"să moară şi capra vecinului\"... Tocmai din acest punct de vedere, filmul lui Alexandru Solomon este interesant, căci încearcă să facă o radiografie morală inedită a capitalismului românesc şi reprezintă o lecţie de viaţă pentru noi toţi. Pe scurt, morala fabulei este că banii nu se câştigă deloc uşor, oricât de şmecher ai fi, iar 80% dintre averile din România au în spate o complicată caracatiţă politico-financiară ce moşteneşte parţial sistemul de relaţii de pe vremea comunismului... Mai puţin de un sfert dintre bogaţii autohtoni de astăzi au făcut bani \"cu mâinile curate\", însă problema nu e asta! Nu are importanţă cât de \"albă\" este averea cuiva, ci ceea ce face un magnat cu banii pe care îi produce. Surpriza este că numeroase afaceri româneşti au dat de mâncare, prin servicii plătite legal şi transparent, câtorva milioane de români, în schimb statul a rămas de multe ori dator, ca un patron lipsit de scrupule! Situaţia paradoxală cu care se confruntă acum bugetarii din România, din cauza crizei, spre deosebire de angajaţii din mediul privat care au trecut deja prin purgatoriu, demonstrează exact acest lucru, ca şi concluzia interesantului film documentar în care bogăţiile controversate ale unor magnaţi invidiaţi, precum Dinu Patriciu, Dan Voiculescu sau George Copos, au făcut infinit mai mult bine românilor decât toate guvernele noastre, din 1990 până azi. Altfel spus, când te gândeşti la originalul nostru \"kapitalism\", mai ales în aceste vremuri de criză, îţi vine să exclami \"rău cu rău, dar mai rău fără rău\", în timp ce bugetarii oftează \"mai bine sănătos şi bogat, decât sărac şi bolnav\"...