Florin Piersic Jr. a fost prezent, duminică seară, la proiecţia de gală a filmului „Killing Time”, la Cityplex Constanţa. Al treilea lungmetraj al său, aşteptat de public după o pauză de şapte ani, a suscitat o adevărată sesiune de întrebări din partea spectatorilor. Pe regizor nu l-a deranjat reacţia „la cald” că filmul pare un „Reservoir Dogs”, reinventat în variantă românească. Monoloagele savuroase, susţinute de carismaticul Cristian Ioan Gutău, actor neprofesionist, în contrapondere cu reacţia introvertită, realizată cu economie de mijloace de Florin Piersic Jr., stau sub semnul ineditului. Camera fixă, pentru a reda în prim-plan personajele sau atent controlată în mişcare, chiar dacă, uneori, se pierde claritatea, pe lângă alte imperfecţiuni tehnice asumate de regizor, surprinde reacţii şi emoţii încărcate cu semnificaţii în niciun caz explicite. Şi coloana sonoră excelentă, semnată de Karl Ritter, odată cu genericul de început, redă sugestiv atmosfera de suspans în care este introdus spectatorul.

„Filmul „Killing Time” îşi are punctul de plecare într-un clişeu simplu, într-o situaţie care a apărut deja în nenumărate alte filme. Acesta este motivul pentru care, încă din primele scene, se regăsesc mai multe referinţe la unele dintre filmele clasice ale genului. Filmul vrea, de fapt, să atingă o zonă mai puţin explorată şi să spună o poveste despre viaţă şi moarte într-un mod complet diferit”, a explicat Florin Piersic Jr. în nota regizorală.

Reporter (R.): Pentru acest al treilea film, aţi ieşit din zona dvs. de confort?

Florin Piersic Jr. (F. P. Jr.): Am ieşit mult din zona mea de confort, pentru că, şi în teatru, şi în film, pe de o parte, lucrurile s-au cizelat, iar pe de altă parte, au luat amploare. Uneori îmi dau seama că sunt mai curat în mijloace - nu vreau să spun simplist - şi e bine până la un anumit nivel de la care trebuie să se complice lucrurile. Şi acest lucru se întâmplă şi în ultimul spectacol de la „Metropolis” (n.r. „Tom şi Jerry”), care mi se pare un pas înainte. Coincidenţa face că spectacolul are premiera în acelaşi timp cu filmul şi că personajele sunt tot doi ucigaşi plătiţi. Este o piesă pe care am tradus-o în urmă cu 12 ani. Vroiam să joc un personaj şi am ajuns să joc un altul, mai bătrân. Asemănări există între cele două proiecte. Povestea din piesa „Tom şi Jerry” se petrece pe parcursul a şapte-opt ani, iar în „Killing Time”, în 12 ore.

R.: Este, din acest punct de vedere, un film minimalist?

F. P. Jr.: Da, rămâne un film minimalist, care sper să arate un pic altă faţetă şi să contrazică ideea că minimalismul a murit. Minimalismul a fost varianta cea mai bună când am dorit să fac filmul, cu focus pe actori, în mod special pe acest Cristian Ioan Gutău, personajul principal, care ţine pe umerii lui tot filmul. Nu mă sperie, însă, proiectele care ies din zona minimalistă, dar trebuie să îmi găsesc oamenii - şi o parte există, cu care am lucrat deja - cu care să lucrez în viitor, care să mă îmbogăţească. „Killing Time” este un prilej pentru mine, ca regizor, să ştiu că mulţi actori devin motivaţi să lucreze cu mine, chiar dacă am lucrat într-un regim de gherilă, fără bani de la CNC.

R.: Ceea ce v-a dat şi multă libertate.

F. P. Jr.: Da, pentru că, altfel, lucrurile s-ar fi schimbat. Producătorii chiar mi-au dat libertate. Au citit scenariul şi au fost de acord să investească nişte bani - nu o sumă fabuloasă, e drept - într-un proiect din care se putea să nu iasă nimic. Andrei Creţulescu, care are casa de producţie Kinosseur, mi-a zis: „În această nişă te integrezi şi există oameni care te aşteaptă cu altceva, după şapte ani. Aşteaptă să vadă ce-ai mai făcut, pentru că încerci să faci lucrurile altfel şi să ieşi dintr-o modă”. (va urma)