Pentru cine trece peste limbajul direct, care abundă în înjurături, pentru cei care nu sunt nici habotnici şi nici pudibonzi, „Killing Time” este un experiment cinematografic incredibil. Cele două personaje, Asasinul 1 şi Asasinul 2, explorează patologia psihopatului. Lipsa sensibilităţii, compensată de instinct, se conturează ca exagerări caricaturale pentru desacralizarea vieţii de zi cu zi şi vulgaritatea împinsă la scabros din care emoţia, afectivitatea sau vulnerabilitatea afişată sunt anihilate fără milă. Ca actor neprofesionist, Cristian Ioan Gutău face din rolul Asasinului 1 unul dintre cele mai complexe personaje din filmul românesc, în timp ce monologul rugăciunii conturează un rol de compoziţie pentru Florin Piersic Jr. şi echilibrează cinismul rece, adeseori enervant. Rolurile episodice, dar nu mai puţin memorabile, interpretate de Florin Zamfirescu şi Olimpia Melinte, asigură simetria intrigii.

„Killing Time” este o producţie independentă, un film de autor, realizat după un scenariu redactat în mod special de Cristian Ioan Gutău, filmat în numai patru zile, care îşi spune povestea în abia 23 de cadre. Lui Florin Piersic Jr. nu îi place însă termenul de film de autor: „Vreau să las spectatorul să interpreteze filmul sau să descopere o serie de lucruri care au rol de surpriză. (…) E divertisment, care, apoi, se transformă în altceva. Divertisment de calitate, presupun eu”. Filmul rulează în perioada 1 - 14 martie la Cityplex. Preţul unui bilet este de 7 lei.

Reporter (R.): Am crezut că aţi improvizat şi m-a uimit să aflu că totul a fost scris.

Florin Piersic Jr. (F. P. Jr.): Aşa cum am fost şi eu uimit că el (n.r. Cristian Ioan Gutău) poate să respecte textul în proporţie de 99%. Propunerile cu care a venit au fost mai mult decât bune. A reuşit să pună un punct final foarte important la un anume monolog. Colaborarea între actor şi regizor este mai mult decât preţioasă şi când sunt pe aceeaşi lungime de undă e foarte rar.

R.: Cum funcţionează să fii şi actor şi regizor în propriul film?

F. P. Jr.: Funcţionează până la un anumit punct. Există în discuţii un proiect abandonat pe care nu ştiu dacă o să-l reiau. Scenariul este scris de acum cinci ani, dar s-a blocat, pentru că eu vroiam să joc în film şi nu am funcţionat bine în felul acesta. Şi acum, în sfârşit, sunt în discuţii cu un om care mi-a deschis ochii asupra unui singur lucru: să îmi asum proiectul doar ca regizor. Mi-a spus: „O să găseşti oameni care să investească în filmul tău, timp, bani, dar stai afară şi vezi-ţi de munca ta de regizor”. Car prea multe. În cazul de faţă nu pot să spun că am dus pietre de moară. Sunt nişte secvenţe delicate, care mi-au luat ceva mai multă pregătire, ceva mai multă răbdare din partea echipei, dar m-am simţit OK.

R.: E foarte important în film ritmul de creştere al trăirilor celor două personaje…

F. P. Jr.: Era planificat totul de la început. Şi satisfacţia este cu atât mai mare cu cât vezi că funcţionează. Montezi, vezi filmul cap-coadă şi înţelegi că nu ai filmat degeaba, că funcţionează. În timpul filmărilor nu am montat nimic, dar vedeam clar dacă pot să folosesc o secvenţă sau alta. Filmul are cu totul 23 de cadre.

R.: Cum i-aţi îndemna pe oameni să vină să vadă filmul?

F. P. Jr.: Mai bine decât au făcut-o cei care au scris programul cinematografelor nu aş face-o. Clasificarea pentru un public peste 18 ani, comedie, crimă, dramă. Aceste lucruri respectă întru totul povestea, în care se combină totul în aşa fel încât spectatorul să treacă prin mai multe stări.