CEI MAI TINERI EUROPENI O invitaţie venită din Kosovo nu poate fi tratată cu nepăsare! Un festival studenţesc de teatru şi film, aflat la a lX-a ediţie, a adresat în perioada 5 – 12 decembrie 2011 un apel către întreaga regiune prin care se dorea transmiterea unui semnal de normalitate dintr-un loc deseori asociat cu cele mai mari catastrofe ale secolului XX: război interetnic, trafic de fiinţe umane, trafic de organe sau contrabandă cu aproape orice obiect ce poate fi preţuit într-o monedă de circulaţie internaţională. Câte s-au schimbat în 12 ani de pace? Răspunsul este voalat în funcţie de cine răspunde. Prea puţine pentru mulţi din diplomaţii aflaţi la datorie în Kosovo. Chiar dacă prezenţa internaţională se reduce treptat şi controlul asupra anumitor instituţii, precum poliţia, este transferat autorităţilor locale, pentru oricine se plimbă pe străzile capitalei Pristina la mijlocul zilei este vizibilă cea mai mare problemă a provinciei: rata mare a şomajului, care afectează undeva spre 50% din populaţie. Fără ocupaţii stabile, fără înalte calificări, populaţia – despre care se zice că este cea mai tânără a Europei – are prea mult timp liber de petrecut în baruri şi restaurante, de altfel unele dintre cele mai frumoase şi rafinate localuri pe care le-am întâlnit pe Bătrânul Continent.

Cel mai important eveniment cultural organizat la Pristina, Festivalul Studenţesc de Teatru şi Film SKENA UP este dedicat tinerilor. Sunt generaţii întregi de 40, 50, 60 de ani care sunt prea puţin vizibile la o privire atentă asupra celor care populează străzile şi localurile. Una din explicaţii ar fi că se află la muncă în străinătate de unde trimit bani acasă, deşi toate ţările care au primit refugiaţi din Kosovo s-au grăbit să recunoască independenţa provinciei pentru a-i repatria rapid, neţinând cont că acei oameni se integraseră total în noile societăţi şi că, de cele mai multe ori, copiii nici măcar nu mai vorbeau limba albaneză.

UN STAT NOU NĂSCUT Provocările de clădire a unui nou stat independent în secolul XXl nu sunt puţine, iar decalajul dintre economiile dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare rămâne cea mai mare piedică pe care nici măcar ţările africane nu au depăşit-o în 66 de ani de când s-au destrămat imperiile colonialiste. Fondurile pentru reconstrucţie nu au lipsit şi nu lipsesc în continuare din Kosovo, însă realizările sunt prea puţin vizibile. Casele, de fapt vile pe mai multe etaje, spaţioase şi probabil mobilate după ultimul răcnet, hoteluri de lux ca nişte adevăraţi zgârie-nori, ajută prea puţin economia locală. Imobiliarele şi serviciile antrenează de obicei mai multe cheltuieli şi sunt cu adevărat folositoare unei economii sănătoase care produce ceva sau care exploatează materii prime locale cu maximum de eficienţă. Pristina mai are ceva familiar pentru români: traficul infernal şi trotuarele stricate. Afecţiunea localnicilor pentru propriile maşini, bineînţeles, unele de ultimă generaţie, creşte însă serios nivelul poluării. Pristina este un oraş situat la circa 652 de metri peste nivelul mării, între munţii Goljak şi Sar şi în apropiere de lacul Badovac. Verile sunt foarte călduroase, iar iernile reci, bogate în precipitaţii. Din cauza munţilor, aerul rece care rămâne la nivelul solului se ventilează greu, iar ceaţa îl face şi mai greu respirabil.