În încercarea de a-i ura succes fostului șef SRI George Maior, care urmează să plece ca ambasador în Statele Unite ale Americii, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție, Laura Codruța Kovesi, a scăpat un porumbel cât Casa Poporului. Printre urările standard de bine, Kovesi a declarat: "Sper ca în viitoarea calitate să putem colabora la fel de bine atunci când va fi cazul", frază care pune pe gânduri și pe cei mai puțin sceptici. Prin această simplă afirmație, șefa DNA face două lucruri: ridică numeroase semne de întrebare privind nivelul până la care se implică serviciile secrete în actul de justiție și confirmă una dintre tezele principale ale dezbaterilor publice din ultimii ani - colaborarea împotriva naturii dintre servicii și procurori. Semnele de întrebare sunt legate în principal de nivelul la care au colaborat până acum Kovesi și Maior. Au fost aliați "când a fost cazul" pe când Kovesi era procuror șef al României, sau acum, când ea conduce Direcția Națională Anticorupție. Sau au colaborat în ambele circumstanțe? Și, dacă au fost aliați, care au fost termenii colaborării? S-au livrat țapi ispășitori, s-au executat la vedere, din punct de vedere al imaginii, personalități politice? Cui a servit asta?

Din păcate, afirmațiile lui Kovesi confirmă teoriile legate de cooperarea împotriva intereselor cetățenilor dintre diferite instituții ale statului. Este a doua oară în acest an când un membru al aparatului de Justiție face astfel de afirmații. Nu mai departe de această primăvară, Livia Stanciu, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție - cea mai înaltă instituție judecătorească din țară -, afirma cu seninătate, la bilanțul instituției conduse de Kodruța Kovesi, că judecătorii vor continua să fie aliați de nădejde ai procurorilor. Declarație care indică faptul că magistrații care ar trebui să judece cazurile nu sunt imparțiali în disputa dintre procurori și acuzați, ci fac jocurile reprezentanților statului, cu vicierea principiilor care ghidează Justiția într-un stat democratic.