Ziua muzicilor militare se sărbătorește în fiecare an la 1 iulie.

În 1830, a fost înființată Armata Națională permanentă, numită ''Straja Pământească''. Înființarea primei fanfare militare românești a fost menționată, pentru prima dată, în Regulamentul organic din 1/13 iulie 1831, care stipula funcționarea, la Iași, în cadrul Strajei Pământești, a unei fanfare militare. Astfel, intrau și își începeau slujba sub drapel ''ostașii muzicanți'', o fanfară fiind formată, conform prevederilor vremii, din ''1 tambur, 24 muzicanți și 8 toboșari''.

Prima muzică militară din Țara Românească a fost înființată la Craiova. Din primăvara anului 1831, au apărut și primele regulamente militare privind numărul ostașilor muzicanți care intrau în componența celor trei regimente înființate în 1830, în Țara Românească și în Moldova. Muzicile militare au avut un rol foarte important în diferite momente care au marcat istoria țării noastre, de la sărbători naționale, manifestări social-politice sau culturale până la prezența pe front alături de trupele românești.

În 1858, muzicile militare treceau de la străjile pământene la regimente. În 1859-1867, toate regimentele aveau și muzici militare. În 1864, a fost creat un departament special în cadrul Ministerului de Război, care avea în subordine toate muzicile militare. În Războiul de Independență, trupele au fost dotate cu fanfare și gorniști.

''Școala elevilor muzicanți'', prima formă de învățământ muzical preuniversitar din țara noastră, a luat ființă la 10 octombrie 1936.

La 10 decembrie 1941, Inspectoratul Muzicilor Militare a fost restructurat, funcționând, în continuare, pe lângă Direcția Superioară a Infanteriei, sub denumirea Serviciul Muzicilor Militare, iar în 25 martie 1949, acesta s-a transformat în Secția Muzicilor Armatei, pentru ca mai târziu, în 1965, să devină Inspectoratul General al Muzicilor Militare și, ulterior, Inspectoratul General al Muzicilor Militare (1 mart. 1990). La 15 octombrie 2001, a devenit Serviciul Muzicilor Militare.