Carmelo Flores, un indigen aymara care era, potrivit autorităţilor boliviene, cel mai în vârstă bărbat din lume, la 123 de ani, a încetat din viaţă într-un spital din La Paz. René Flores, unul dintre cei 14 nepoţi ai săi, a povestit pentru postul particular de radio Erbol că bunicul său, spitalizat în La Paz, s-a stins din viaţă în timpul somnului.

Carmelo Flores s-a născut oficial la 16 iulie 1890 şi a trăit la 4.000 de metri altitudine, în cătunul pierdut de lume Frasquia, la vest de La Paz, în apropiere de lacul Titicaca, hrănindu-se cu cereale andine şi bând apă de izvor. Medicul satului, Adalberto Segales, a precizat că centenarul suferea de diabet şi că starea lui de sănătate s-a deteriorat recent. A lăsat în urmă un fiu, 14 nepoţi şi 39 de strănepoţi. Carmelo Flores a primit, anul trecut, vizita preşedintelui Boliviei, Evo Morales, care i-a oferit mai multe cadouri, printre care stofe, alimente şi un televizor cu ecran plat. Vârsta bătrânului a fost certificată atunci de Tribunalul Electoral din Bolivia, iar autorităţile de la La Paz au anunţat că doresc ca Flores să fie recunoscut ca decanul de vârstă al omenirii. Cu toate acestea, organizaţia Cartea Recordurilor Guinness nu a recunoscut actele bărbatului şi, luni, a consemnat decesul la New York, la vârsta de 111 ani, al lui Alexander Imich, un imigrant de origine poloneză considerat ca fiind bărbatul cel mai în vârstă din lume. Pentru moment, Guinness nu l-a identificat pe succesorul lui. În prezent, cea mai în vârstă femeie din lume este, potrivit Guinness, japoneza de 116 ani Misao Okawa.

Fostul decan de vârstă al Boliviei şi al lumii, Carmelo Flores, îşi datora recordul de longevitate consumului de quinoa, o plantă din familia cerealelor, cunoscută ca fiind mâncarea de bază a incaşilor, informează Xinhua. Quinoa, o specie de talpa-gâştei (Chenopodium), se cultivă în primul rând pentru seminţele sale comestibile. Planta, nepretenţioasă şi crescând la mare altitudine, a fost cultivată la început în Bolivia, Ecuador şi Peru, având o istorie de 5.000 până la 7.000 de ani. Incaşii considerau quinoa ”mama tuturor cerealelor” şi o aşezau în recipiente de aur, pentru a aduce tribut Soarelui. Cercetarea ştiinţifică a relevat că planta quinoa, cunoscută ca ”aurul incaşilor”, are o mare valoare nutriţională, fiind bogată în aminoacizi esenţiali, minerale, vitamine, acizi graşi benefici şi poate stimula imunitatea. În plus, datorită faptului că quinoa poate rămâne în stomac un timp relativ îndelungat, dând senzaţia de saţietate, face parte dintr-o dietă devenită populară în lumea occidentală.

ONU a declarat 2013 ca An Internaţional al Quinoa, recunoscând astfel beneficiile sale nutriţionale, ecologice şi economice. Potrivit agenţiei Xinhua, această plantă a început să fie cultivată şi în câteva locuri din China, în zone muntoase unde climatul şi condiţiile geografice sunt favorabile.