După cum ne descrie domnia sa, îmi şi imaginez găştile de politicieni care dau buzna peste prezident, la el acasă, în pridvor, ca să le pună o pilă, sau măcar o vorbă bună, la DNA sau alte instituţii de acest gen. E coadă mare la Băsescu-n poartă! Se prea poate ca, în zona casei prezidentului, pe o rază de foarte mulţi kilometri, să găsim şine de dosar, caltaboşi a la Remeş, petrol patrician, grămezi de bileţele roz scrise de Tăriceanu, termopane şi alte alea cu mult ruj de buze. Într-un cuvînt, urme adînci ale sistemului ticăloşit de pe întreg eşichierul politic! Vin alaiuri întregi de politicieni corupţi la poarta lui Băsescu. El prezidente, să ne ierţi, c-am devenit corupţi pentru că eram beţi! Poate puneţi o vorbă bună pe lîngă Morar care ne-a umplut de var… Să ne scăpaţi de ţuluşi! Ca să vedeţi şi dumneavoastră cît de grea şi de ingrată este viaţa unui preşedinte incoruptibil pînă dincolo de bîrfa populară! Îmi imaginez că, în anumite perioade ale zilei, la poarta prezidentului, se formează cozi interminabile de corupţi veniţi să se pocăiască. Aflaţi într-o profundă stare de miluire, indivizii cu pricina vor să facă demonstraţia regretelor eterne care îi animă din toţi bojocii. Nu ştiu dacă Remeş a trecut pe la casa preşedintelui, dar, cu siguranţă, caltaboşii lui ar fi format un şarpe boa. De partea cealaltă a gardului, parcă îl şi văd pe marele Traian alergîndu-i, cu mătura în mînă, pe politicienii corupţi pînă-n mandibule. Cum îi ştiu tupeişti, sînt convins că respectivele lepădături politice nu l-au slăbit pe domn preşedinte, înghesuindu-l să dea măcar un telefon unde trebuie… E clar, politicienii corupţi au obrazul gros. E de neconceput să dai buzna peste om, în casa lui, şi să-i ceri să te scoată din rahat în miez de noapte! Au confundat sediul prezidenţial cu o fundaţie umanitară sau cu 112? E drept, şi prezidentul, ce să spun, mare om, mare caracter! În loc să-i dea pe bagabonţi pe mîna Justiţiei, i-a luat cu vorba dulce! Că, adică, să mai vedem, staţi şi voi potoliţi o vreme, renunţaţi la caltaboşi şi la sistemul ticăloşit. În firea lui, prezidentul a considerat că face o faptă pionierească şi nu s-a repezit să-i expedieze în curtea instituţiilor abilitate pentru trafic de influenţă la cel mai înalt nivel. Numai că, ştiţi cum devine chestiunea cu năravul, sistemul ticăloşit nu s-a potolit. Mogulul, vorba aia, tot mogul cu apucături rămîne! Îl primeşti la poartă şi el dă năvală în sufragerie. Prezidentul însă, om bun, nu vrea să-i dea pe goarnă nici acum! La Băsescu-n poartă, cel puţin după miros, e o mîţă moartă. Zice prezidentul că-l caută politicienii pătaţi pe acasă! Cu sau fără caltaboşi? Cum se face că tocmai dumnealui, prezidentul nostru caftangiu şi intransigent, nu le trage mălăieţilor cîte un şut straşnic în fund? Cine sînt politicienii ăia agasanţi care au curajul să treacă linia de sosire a casei preşedintelui? Au prea mult tupeu sau sînt imbecili?! Păi, nu e tîmpeală asta să te arunci direct în gura lupului? A devenit casa prezidentului loc de pelerinaj pentru măscăricii politici care încearcă să gonească musca de pe căciulă? Să auzi, că de văzut nu am văzut, şi să nu crezi! Eu cred că prezidentul a fost furat de vîrtejul unei telenovele proprii despre haiducii lui şapte cai. Îl dă de gol însă, mirosul greu al mîţei moarte care zace la poarta sa. Ocupat pînă peste cap cu campania electorală, a uitat să degajeze terenul… Prea seamănă telenovela asta cu povestea răpirii!