În lupta pentru moştenirea averii fostului preşedinte sud-african Nelson Mandela sunt implicate trei familii, care îşi dispută proprietăţile, firmele şi drepturile de autor ale acestuia, totul ridicându-se la circa 11,8 milioane de euro. După moartea lui Mandela, preşedintele Africii de Sud, Jacob Zuma, a intrat în legătură cu cele trei familii pentru a discuta despre funeraliile de la Qunu ale fostului lider. Preşedintele Zuma dorea să ştie cine va lua cuvântul în numele familiei şi care va fi conţinutul comunicatului. „Am convocat toate cele trei familii, care cu greu s-au pus de acord: ceea ce unora li se părea bine altora li se părea nepotrivit”, a declarat ziarului „ABC” un membru al Cabinetului Zuma. „Au încercat să pară uniţi după moartea lui Mandela, dar în realitate nu erau deloc aşa”, a subliniat acesta.

Nelson Mandela s-a căsătorit de trei ori. Două dintre soţiile sale, Winnie Mandela şi văduva sa, Graça Machel, sunt încă în viaţă. Mandela a lăsat în urmă trei fiice, 17 nepoţi şi 14 strănepoţi. Prea mulţi pentru o singură moştenire. Toţi se ceartă pe averea sa de mai multe milioane de euro, repartizată între companiile şi fundaţiile care gestionează mărcile şi drepturile de autor ale patrimoniului său.

Nelson Mandela nu a strâns o mare avere, însă ziarul britanic „Daily Mail” o cifrează la zece milioane de lire sterline, circa 11,8 milioane de euro. Doar în ultimii doi ani, Nelson Mandela a primit de la fundaţia sa 5,9 milioane de ranzi, circa 415.000 euro, la care s-au adăugat pensia pe viaţă a fostului preşedinte, echivalentul a circa 158.000 euro, pe care a primit-o timp de 14 ani. Fostul preşedinte sud-african avea şi o casă la Houghton, într-una din zonele exclusiviste din Johannesburg, unde casele pot ajunge până la trei milioane de euro. Valoarea casei şi a fermei sale din Qunu nu este foarte mare, însă moştenitorii lui o consideră o mină de aur, care poate atrage la mormântul său mii de turişti în fiecare an. Unul din principalele bunuri ale lui Nelson Mandela îl reprezintă însă drepturile de autor. În ultimii doi ani, fundaţia sa a primit, în baza drepturilor de autor, donaţii de peste 12 milioane de ranzi, circa 850.000 euro. Din moştenirea fostului preşedinte fac parte, pe lângă fundaţiile sale, cele două societăţi, Harmonieux şi Magnifique, care îi gestionează lucrările de pictură şi Fondul Mandela.

Fiicele sale Makaziwe şi Zenani, alături de alţi 17 membri ai familiei şi de avocatul fostului preşedinte, Ismael Ayob, se luptă în tribunal pentru a recupera firmele şi a-i expulza de la conducere pe actualul reprezentant, Bally Chuene, şi pe foştii camarazi de luptă ai lui Mandela, avocatul George Bizos şi ministrul Tokio Sexwale. Însă cea mai mare parte averii sale este formată din mărcile înregistrate care sunt proprietate a fundaţiei. Instituţia deţine 66 de mărci, între care se numără „Mandela”, „Madiba” şi „Nelson Mandela”, cu drepturi pentru podoabe, numismatică, mobilier, servicii financiare şi articole vestimentare. Organizaţiile sale caritabile sunt în majoritate conduse de patronate străine familiei sale. Ultima lui soţie, văduva Graça Machel, şi nepotul său Mandla au drept de decizie asupra principalelor sale trei fundaţii. Chiar şi fondurile create special pentru a canaliza încasările spre urmaşii lui sunt gestionate de persoane care nu aparţin clanului Mandela. Averea familiei Mandela este repartizată între 24 de fonduri familiale, iar membrii ei sunt proprietari asupra a 110 societăţi. Afacerile clanului sunt foarte diversificate şi cuprind de la agenţii de comunicaţii şi agenţii imobiliare şi de impresariat la case de discuri, întreprinderi de minerit şi chiar o marcă de vinuri, „Casa Mandela”.

Testamentul lui Nelson Mandela încă nu a fost deschis. Conţinutul său riscă să amplifice certurile între moştenitorii săi. „La momentul potrivit se va face un comunicat, iar conţinutul testamentului va deveni public. Este un document sfânt”, a declarat presei locale George Bizos, avocatul şi prietenul apropiat al fostului preşedinte. Potrivit legislaţiei sud-africane, Mandela poate să lase moştenire întreaga avere persoanelor pe care le crede de cuviinţă, dar nu poate altera componenţa administraţiilor care îi gestionează fondurile şi fundaţiile, exceptând cazul în care acest lucru a fost prevăzut în statutul lor.