Schimbări radicale. Criza economică mondială care a sleit finanţele publice ale multor state afectează tot mai mult sistemul asigurărilor de pensie. Se iau măsuri atât cu cu privire la creşterea vârstei legitime de pensionare şi la cotele de contribuţii, dar există şi destui oameni care vor să revină în activitate după ce au fost pensionaţi. Guvernul britanic a anunţat, ieri, un proiect de eliminare din 2011 a pensionării obligatorii, stabilită în prezent la vârsta de 65 de ani. ”Un număr tot mai mare de persoane vor să îşi prelungească viaţa activă. Nu ar trebui să le împiedicăm pentru că pur şi simplu au atins o anumită vârstă”, a explicat secretarul de Stat pentru Relaţii Profesionale, Edward Davey, care a anunţat planul Guvernului conservator - liberal. Acesta îşi propune să desfiinţeze, până în octombrie 2011, dreptul angajatorului de a obliga un salariat să se pensioneze de la împlinirea vârstei de 65 de ani. Măsura face parte dintr-o reformă a sistemului de pensii anunţată ca radicală de autorităţi. Aceasta vizează accelerarea programului pus la punct de guvernul precedent laburist în vederea creşterii vârstei legale de pensionare, fixată în prezent la 65 de ani pentru bărbaţi şi la 60 de ani pentru femei. Potrivit presei, această vârstă ar putea ajunge la 66 de ani din 2016, cu zece ani mai devreme decât prevedea proiectul fostului Guvern. Laburiştii intenţionau ca vârsta legală să fie majorată la 65 de ani pentru femei din 2020, apoi la 68 de ani pentru ambele sexe, treptat, între 2024 şi 2046. Planul actual nu stabileşte termene, acestea urmând să facă obiectul consultărilor.

Indiferent de opoziţie. Şi Guvernul italian a adoptat, ieri, legea privind creşterea vârstei de pensionare pentru angajaţii din sectorul privat şi de stat, fără a stârni reacţii puternice, în condiţiile în care reforma sistemului de pensii s-a lovit în alte state din Europa de opoziţia populaţiei. Guvernul Berlusconi a beneficiat de neînţelegerile dintre sindicate, reuşind să voteze legea fără a-i face prea multă publicitate şi fără a purta negocieri cu partenerii sociali. Această reformă se bazează pe o creştere progresivă a vârstei de pensionare, începând din 2015, pentru salariaţii din sectorul privat şi cel public, în funcţie de speranţa de viaţă. Principiul acestei reforme figura deja în legea votată în vara lui 2009, însă planul de austeritate adoptat ieri precizează modalităţile de aplicare a acestei legi. Conform estimărilor, această reformă va duce la creşterea progresivă a vârstei legale de pensionare, cu peste trei ani, până în 2050. Guvernul a impus, începând din 2011, un termen de 12 luni salariaţilor, înainte ca aceştia să poată ieşi la pensie, odată ce au dobândit acest drept, în locul termenului de patru-nouă luni cerut până acum. Aceste măsuri vor permite statului italian să facă economii de 86,9 miliarde de euro până în 2050, deşi sistemul de pensii a fost reformat în perioada 1995 - 2007. Această reducere de cheltuieli este binevenită, totuşi. La sugestia CE, Guvernul italian a hotărât creşterea vârstei de pensionare pentru femeile angajate în sectorul public la 65 de ani, aceeaşi vârstă de pensionare cu cea a bărbaţilor, faţă de 60 ani la ora actuală. În sectorul privat, diferenţa rămâne.

Complex, sistemul italian are două tipuri de pensii. Conform estimărilor, în perioada 2015 - 2050, vârsta legală de pensionare va creşte de la 65 la 68,4 ani pentru bărbaţii din sectorul privat şi de stat şi de la 60 la 63,5 pentru femeile din sectorul privat, în cadrul pensiei pentru limită de vârstă, ce prevede cotizaţii de minimum 20 de ani. În privinţa pensiei pentru vechime în muncă, ce prevede minimum 35 de ani de cotizaţii, vârsta legală de pensionare va creşte de la 62 la 65,4 ani. Persoanele care au cotizat la stat timp de 40 de ani nu sunt totuşi vizate de această lege şi vor putea ieşi la pensie chiar dacă nu au atins vârsta legală.